12 definiții pentru viitorime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.

VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.

viitorime sf [At: AR (1829), 1352/32 / P: vi-i~ / V: (îvr) venit~ / Pl: (rar) ~mi / E: viitor1 + -ime] 1 Succesiune de generații care urmează unei epoci date Si: posteritate. 2-5 (Înv) Viitor1 (14, 15, 19, 20).

viitorime s.f. 1 Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. Unul din principiile educative ale viitorimii (E. LOV.). 2 (înv.; mai ales precedat de prep. cu care formează loc.adv.) Viitor. Nobila ambiție de a face lucruri mari și drepte și prin urmare de a trăi în viitorime (KOGĂL.). • și (înv.) venitorime s.f. /viitor + -ime.

VIITORÍME s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Viitor (1). Eminescu a făcut un salt în viitorime. SADOVEANU, E. 83. Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu sens colectiv) Oamenii din viitor, generația viitoare; urmașii. Trebuie o pildă pentru viitorime. NEGRUZZI, S I 232. Noi n-am ajuns încă așa departe ca să putem trata cu nepărtinire istoria contemporană; aceasta este treaba viitorimii. KOGĂLNICEANU, S. A. 77. – Formă gramaticală: (rar) pl. (1) viitorimi (SADOVEANU, E. 10).

VIITORÍME f. înv. 1) v. VIITOR II. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a generațiilor viitoare; posteritate. [G.-D. viitorimii] /viitor + suf. ~ime

viitorime f. posteritate: viitorimea, al nostru judecător GR. AL.

viitoríme f. (d. viitor). Oameniĭ care vor fi, posteritate, urmașĭ. Timpu viitor: pe viitorime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viitoríme (înv.) (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitorímii

viitoríme s. f., g.-d. art. viitorímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIITORÍME s. posteritate, viitor, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

VIITORIME s. posteritate, viitor, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

Intrare: viitorime
  • silabație: vi-i- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viitorime
  • viitorimea
plural
genitiv-dativ singular
  • viitorimi
  • viitorimii
plural
vocativ singular
plural

viitorime

  • exemple
    • Eminescu a făcut un salt în viitorime. SADOVEANU, E. 83.
      surse: DLRLC
    • Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC
    • comentariu rar (la) plural Formă gramaticală: viitorimi.
      surse: DLRLC
  • 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: posteritate attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trebuie o pildă pentru viitorime. NEGRUZZI, S I 232.
      surse: DLRLC
    • Noi n-am ajuns încă așa departe ca să putem trata cu nepărtinire istoria contemporană; aceasta este treaba viitorimii. KOGĂLNICEANU, S. A. 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Viitor + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX