vigan¹ sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: ~ă (Pl: vigăni) sf, ~ău (Pl: viganauă), ~gănău, virgană sf / Pl: ~e, ~uri / E: mg viganó (dal vigán, vigána, vigánó)] 1 (Reg; Trs) Fustă (cu bretele, cu piepți etc.). 2 (Pex) Rochie lungă, cu croială caracteristică portului de la oraș (purtată de femei sau de copii).

vigan², ~ă a [At: KLEIN, D. 455 / Pl: ~i, ~e / E: mg vígan „cu veselie”] 1 Bine dispus. 2 Sprinten. 3 Viguros (1).

vigan², -ă adj. (reg.) Care este vesel, bine dispus, vioi. • pl. -i, -e. /<magh. vígan „cu veselie”.

vigan¹ s.n. (reg.) Fustă (cu bretele, cu piepți etc.) sau, ext., rochie lungă cu croială caracteristică (purtată de femei sau de copii). • pl. -e, -uri. /<magh. viganó, dial. vigán, vigána, vigánó.

VIGÁN, vigane, s. n. (Regional) Rochie (de postav).

VIGÁN, vigane, s. n. (Reg.) Rochie orășenească. – Magh. viganó.

VIGAN adj. (Criș.) Viguros, puternic. (Fig.) Fă-ne vigani în sfinție. MISC. SEC. XVII, 159^v. Etimologie: magh. vígan. Vezi și vigădui, vigășag. Ci', v i o s.

VIGÁN adj. v. vesel, voios.

vigan adj. v. VESEL. VOIOS.

vigán adj. – Vesel, bine dispus. Mag. vigan (Tiktin; Drăganu, Dacor., IX, 200; Gáldi, Dict., 169). În Trans. – Der. vigăni, vb. refl. (a se bucura, a se înveseli), din mag. vigni; vigănie, s. f. (veselie, bucurie).

VIGÁN¹, VIGÁNĂ, vigáni, vigáne, adj. (Trans.) Bine dispus, vesel. (din magh. vígan = vesel (adv.) < víg = vesel (adj.) < vidám = vesel (adj.) < ?) [et. și MÉSZ]

vigán (-ne), s. n. – Rochie de damă. – Var. vigănvu. Mag. viganó (Mîndrescu 118; Tiktin). În Trans.

VIGÁN², vigáne, s. n. (Trans.) Costum de damă. (din magh. viganó < S. Vigano (n. pr.) = numele unei dansatoare din Viena) [et. și MÉSZ]