13 definiții pentru vigan (rochie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vigan1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: (Pl: vigăni) sf, ~ău (Pl: vigana), ~gănău, virga sf / Pl: ~e, ~uri / E: mg viganó (dal vigán, vigána, vigánó)] 1 (Reg; Trs) Fustă (cu bretele, cu piepți etc.). 2 (Pex) Rochie lungă, cu croială caracteristică portului de la oraș (purtată de femei sau de copii).

vigan2, ~ă a [At: KLEIN, D. 455 / Pl: ~i, ~e / E: mg vígan „cu veselie”] 1 Bine dispus. 2 Sprinten. 3 Viguros (1).

vigan1 s.n. (reg.) Fustă (cu bretele, cu piepți etc.) sau, ext., rochie lungă cu croială caracteristică (purtată de femei sau de copii). • pl. -e, -uri. /<magh. viganó, dial. vigán, vigána, vigánó.

VIGAN, vigane, s. n. (Regional) Rochie (de postav).

VIGAN, vigane, s. n. (Reg.) Rochie orășenească. – Magh. viganó.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vigan (-ne), s. n. – Rochie de damă. – Var. vigănvu. Mag. viganó (Mîndrescu 118; Tiktin). În Trans.

VIGAN2, vigane, s. n. (Trans.) Costum de damă. (din magh. viganó < S. Vigano (n. pr.) = numele unei dansatoare din Viena) [et. și MÉSZ]

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

viganău, viganauă, s.n. – (reg.) Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât. A fost introdusă în Ardeal prin sec. XIX. „E o piesă de port care în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte sau sub influența satelor cu populaței maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79): „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu, 1996: 324). – Din magh. viganó (DER, MDA). La origine, provine de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată. La început, vigana a fost o rochie scurtă, care apoi s-a purtat mai lungă (Bănățeanu, 1965: 79).

viganău, viganauă, s.n. – Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât. A fost introdusă în Ardeal prin sec. XIX. „E o piesă de port care, în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte, sau sub influența satelor cu populaței maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79): „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu 1996: 324). – Din magh. viganó (DER); La origine, numele de vigan, viganău, e luat de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată. La început, vigana a fost o rochie scurtă, care apoi s-a purtat mai lungă (Bănățeanu 1965: 79).

Intrare: vigan (rochie)
vigan2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vigan
  • viganul
  • viganu‑
plural
  • vigane
  • viganele
genitiv-dativ singular
  • vigan
  • viganului
plural
  • vigane
  • viganelor
vocativ singular
plural
vigană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
virgană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
viganău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vigănău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vigan, viganesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.