opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERSUI, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.

VIERSUI, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.

viersui [At: MACHEN, 37r/24 / Pzi: ~esc, viersui, (îvr) ~ez / E: viers + -ui] (Pop) 1-2 vti A cânta (din gură sau dintr-un instrument). 3-4 vti (Fig) A se exprima în cuvinte alese. 5 vi (D. păsări) A emite sunete melodioase, caracteristice.

viersui vb. IV. tr. (pop.) A cînta (din gură sau dintr-un instrument); a îngîna un cîntec. ♦ (intr.; despre păsări) A emite sunete melodioase caracteristice. • prez. ind. -iesc. /viers + -ui.

VIERSUI, viersuiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cînta, a îngîna un cîntec.

vĭersuĭésc și ve- v. intr. și tr. (d. vĭers). Pop. Glăsuĭesc. – Și verș-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viersui (a ~) (a cânta) (pop.) (desp. vier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiesc, 3 sg. versuiește, imperf. 1 viersuiam; conj. prez. 1 sg. să viersuiesc, 3 să viersuiască

viersui (a ~) (a cânta) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiesc, imperf. 3 sg. viersuia; conj. prez. 3 să viersuiască

viersui (a cânta) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiesc, imperf. 3 sg. viersuia; conj. prez. 3 sg. și pl. viersuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIERSUI vb. v. cânta, executa, interpreta, intona.

viersui vb. v. CÎNTA. EXECUTA. INTERPRETA. INTONA.

Intrare: viersuit
viersuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viersuit
  • viersuitul
  • viersuitu‑
  • viersuită
  • viersuita
plural
  • viersuiți
  • viersuiții
  • viersuite
  • viersuitele
genitiv-dativ singular
  • viersuit
  • viersuitului
  • viersuite
  • viersuitei
plural
  • viersuiți
  • viersuiților
  • viersuite
  • viersuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: viersui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viersui
  • viersuire
  • viersuit
  • viersuitu‑
  • viersuind
  • viersuindu‑
 singular plural
  • viersuiește
  • viersuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viersuiesc
 (să)
  • viersuiesc
  • viersuiam
  • viersuii
  • viersuisem
a II-a (tu)
  • viersuiești
 (să)
  • viersuiești
  • viersuiai
  • viersuiși
  • viersuiseși
a III-a (el, ea)
  • viersuiește
 (să)
  • viersuiască
  • viersuia
  • viersui
  • viersuise
plural I (noi)
  • viersuim
 (să)
  • viersuim
  • viersuiam
  • viersuirăm
  • viersuiserăm
  • viersuisem
a II-a (voi)
  • viersuiți
 (să)
  • viersuiți
  • viersuiați
  • viersuirăți
  • viersuiserăți
  • viersuiseți
a III-a (ei, ele)
  • viersuiesc
 (să)
  • viersuiască
  • viersuiau
  • viersuiră
  • viersuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viersui, viersuiescverb

etimologie:
  • Viers + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.