10 definiții pentru viermăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIÉRMĂT s. n. (Reg.) Viermărie. ♦ Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. – Vierme + suf. -et.

VIÉRMĂT s. n. (Reg.) Viermărie. ♦ Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. – Vierme + suf. -et.

viermăt sn [At: POLIZU / V: ~met / Pl: ~e / E: vierme + -et, (4) cf fr vermine] 1-2 Viermărie (1-2). 3 Viermuială (2). 4 (Înv; îf viermet) Vermină (1).

viermăt s.n. (reg.) Viermărie. ♦ Fig. Agitație, mișcare, aglomerație dezordonată și continuă a unui mare număr de ființe. Era un haos, o forfotă, un viermăt de oameni (CE. PETR.). • pl. -e. și viermet s.n. /vierme + -et.

VIÉRMĂT s. n. Viermuiala. Acolo nu mai avea în jur viermăt de oameni. SADOVEANU, D. P. 92. Era un haos, o forfotă, un viermăt de oameni. C. PETRESCU, S. 88. Mă gîndesc în ce urgie și ce viermăt păcătos trăiești. ȘEZ. VIII 75.

VIÉRMĂT n. 1) Mulțime de viermi; viermăraie. 2) Mișcare neîntreruptă și haotică; viermuială; foială; forfoteală. /vierme + suf. ~et


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIÉRMĂT s. v. viermăraie, viermărie.

viermăt s. v. VIERMĂRAIE. VIERMĂRIE.

Intrare: viermăt
  • silabație: vier-măt info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermăt
  • viermătul
  • viermătu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • viermăt
  • viermătului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viermăt

etimologie:

  • Vierme + sufix -et.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX