9 definiții pentru vierit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului1; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.

VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului1; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.

vierit1 sns [At: CIHAC, I, 313 / P: vi-e~ / E: vier1 + -it] 1 Ocupația vierului1 (3) Si: (rar) vierie (1). 2 (Asr) Viticultură (1).

vierit2 sns [At: DDRF / E: vieri] (Pop) Împerechere a scroafei cu vierul2 în vederea reproducerii.

vierit s.n. Ocupația vierului (de îngrijire și de păzire a viei); viticultură. • sil. vi-e-. /vier1 + -it.

VIERÍT s. n. Îndeletnicirea, ocupația vierului. – Pronunțat: vi-e-.

VIERÍT n. Ocupația de vier. /vier + suf. ~it

vierít n., pl. urĭ. Vĭața de vier: a trăi cu vieritu, din vierit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: vierit
  • silabație: vi-e-rit info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vierit
  • vieritul
  • vieritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vierit
  • vieritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vierit

etimologie:

  • Vier (1.) + sufix -it.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX