2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIEȚUITOÁRE ~ori f. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate. [Si. vie-țu-i-] /a viețui + suf. ~tor[1]

  1. Forma de pl. este evident greșită. — gall

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.

viețuitor, ~oare [At: PSALT. 108 / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: viețui + -tor] 1 a (Îvp) Care este în viață. 2 a (Îvp) Care există pe lume. 3 sm (Bis; îvr) Cel care a dobândit viața veșnică. 4 sm (Bis; determinat prin „în vecii veacului”) Dumnezeu (1). 5 sf, (înv) sm Vietate (1). 6-7 smf, a (Înv) (Ființă) care își duce viața într-un anumit fel Si: (îvr) viatnic1. 8-9 smf, a (Asr) (Ființă) care își duce viața într-un anumit loc. 10 a (Înv) Care dăinuiește (1). 11 a (Blg; rar) Dotat cu viață (65). 12 a (Blg; rar) Organizat. 13-16 a (Înv) Vital (1-4). 17 a (Înv) Care dă viață (1). 18 a (Înv) Care însuflețește.

viețuitor, -oare adj. (înv., pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (subst. f.) Vietate, ființă. Toate viețuitoarele se îndreptau către palat.Scara viețuitoarelor v. scară. ◊ sil. -țu-i-. pl. -ori, -oare. /viețui + -tor.

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. Care viețuiește, trăiește, este în viață; viu. Dacă materia este supusă... evoluțiunii, cu atît mai mult celtda, ca ți ființele viețuitoare pe care le constituie. MARINESCU, P. A. 57. Spiritul omului viețuitor nu se conduce de clasificările noastre. GHEREA, ST. CR. II 250. Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299. ♦ (Substantivat, mai ales f. pl.) Ființă; vietate. Felurite soiuri de viețuitoare trăiesc... pe puntea șlepului de fier. BART, E. 330. Privazul îngust al ușii se umplu cu un fel de dihanie, căreia cu greu i-ai fi putut hotărî un loc pe scara lungă a viețuitoarelor. HOGAȘ, M. N. 82. Fiecare viețuitor răspunde într-un fel ori într-altul la dureri, la lovituri. GHEREA, ST. CR. III 30.

VIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care viețuiește; aflat în viață; trăitor; viu. /a viețui + suf. ~tor

vĭețuitór, -oáre adj. Care vĭețuĭește. S. f. Ființă, animal: vĭețuitoarele lumiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viețuitoáre s. f., g.-d. art. viețuitoárei; pl. viețuitoáre

viețuitór (înv., pop.) (vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre

viețuitór adj. m. (sil. vie-), pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIEȚUITOARE s. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~ele pădurii.)

Intrare: viețuitoare
viețuitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viețuitoare
  • viețuitoarea
plural
  • viețuitoare
  • viețuitoarele
genitiv-dativ singular
  • viețuitoare
  • viețuitoarei
plural
  • viețuitoare
  • viețuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: viețuitor
viețuitor adjectiv
  • silabație: vie-țu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viețuitor
  • viețuitorul
  • viețuitoru‑
  • viețuitoare
  • viețuitoarea
plural
  • viețuitori
  • viețuitorii
  • viețuitoare
  • viețuitoarele
genitiv-dativ singular
  • viețuitor
  • viețuitorului
  • viețuitoare
  • viețuitoarei
plural
  • viețuitori
  • viețuitorilor
  • viețuitoare
  • viețuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viețuitoare

  • 1. învechit popular Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ființă vietate attach_file 3 exemple
    exemple
    • Felurite soiuri de viețuitoare trăiesc... pe puntea șlepului de fier. BART, E. 330.
      surse: DLRLC
    • Privazul îngust al ușii se umplu cu un fel de dihanie, căreia cu greu i-ai fi putut hotărî un loc pe scara lungă a viețuitoarelor. HOGAȘ, M. N. 82.
      surse: DLRLC
    • Fiecare viețuitor răspunde într-un fel ori într-altul la dureri, la lovituri. GHEREA, ST. CR. III 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Viețui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

viețuitor

  • 1. învechit popular Care viețuiește; (care este) în viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trăitor viu (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă materia este supusă... evoluțiunii, cu atît mai mult celula, ca și ființele viețuitoare pe care le constituie. MARINESCU, P. A. 57.
      surse: DLRLC
    • Spiritul omului viețuitor nu se conduce de clasificările noastre. GHEREA, ST. CR. II 250.
      surse: DLRLC
    • Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Viețui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX