VICLEIM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

vicleim sn [At: POLIZU / V: (îrg) ~iem, viflaim, vifl~, (reg) betleiem, vefl~, ~lei, ~ien, ~liem, viflăim, viflăiem, vifleiem, vifliem, vitl~, vitflaiem / Pl: ~uri / E: slv витлеемь, gr βνθλεεἀμ] 1 Dramă populară veche, de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, jucată de obicei de către flăcăi în costume caracteristice, în zilele Crăciunului Si: irozi. 2 Cântece sau versuri care narează nașterea lui Hristos, cântate cu prilejul reprezentării vicleimului (1). 3 Reprezentație ridicolă. 4 (Îla) De ~ Ridicol. 5 Reprezentație teatrală cu păpuși având ca temă nașterea lui Hristos Si: (reg) verterp. 6 Cutie (din carton, din lemn etc.) în care se țin păpușile folosite în reprezentația vicleimului (5).

vicleim s.n. 1 (folc.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentînd nașterea lui Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi în costume caracteristice; irozi; cîntece sau versuri care narează nașterea lui Hristos. 2 Reprezentație teatrală cu păpuși, avînd ca temă nașterea lui Hristos. • pl. -uri. și (înv., reg.) vifleim, viflaim s.n. /<slav. внтлеемь, gr. βηθλεέμ.

VICLEIM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

VICLEIM, vicleimuri, s. n. Dramă populară reprezentînd nașterea lui Hristos; care se joacă la țară de flăcăi costumați, cu prilejul crăciunului și al anului nou. A umbla cu vicleimul. ◊ Fig. Fugi de zîmbetul fățarnic și de strîngerea de mînă A acestor măști ce firea omenească o îngînă. Fugi. – E un vicleim ridicul, monoton din cale-afară. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.

VICLEIM ~uri n. Dramă biblică despre nașterea lui Isus Hristos. [Sil. vi-cle-] /<gr. Vitleem n. pr.

Vicleim n. numele popular al Betleemului.

vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)].

*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul.

betleiem sn vz vicleim

vefleim sn vz vicleim

vetfleim sn vz vicleim

viclei sn vz vicleim

vicleiem sn vz vicleim

vicleien sn vz vicleim

vicliem sn vz vicleim

viflaim sn vz vicleim

viflăiem sn vz vicleim

viflăim sn vz vicleim

vifleiem sn vz vicleim

vifleim sn vz vicleim

vifliem sn vz vicleim

vitflaiem sn vz vicleim

vitleim sn vz vicleim

viflaim s.n. v. vicleim.

vifleim s.n. v. vicleim.

Betleem n. sau Vicleim, sat în Palestina, unde se născură David și Isus, azi cu 5500 loc.

+Vicleim (Betleem) (pop.; înv.) (desp. Vi-cle-) s. propriu

vicleim (desp. vi-cle-) s. n., pl. vicleimuri

vicleim (vi-cle-) s. n., pl. vicleimuri

vicleim s. n. (sil. -cle-), pl. vicleimuri

VICLEIM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)

VICLEIM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)

vicleim (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Suțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în zilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.

viclei)(m) v. irozi.

viflaim, s.n. – (reg.) 1. Orașul Bethleem: „În Viflaim azi / E mare minune. / Vergură curată / Aduce prunc în lume” (Memoria, 2001). 2. Dramă populară jucată în ziua de Crăciun în biserică sau în curtea bisericii, având ca temă nașterea lui Hristos (Vicleim, în Olt.; Vifleim, Viflaim, în Trans.; Irozii, în Mold.). Dramă populară „de origine cărturărească apuseană și de dată mai nouă, fiind pomenită la noi pentru prima dată de Miron Costin” (Folclor lit. rom., 1967: 102-103). G. Dem. Teodorescu crede că ea a pătruns pe teritoriul țării noastre prin filiera bizantină, o dată cu introducerea creștinismului în Dacia, în timp ce M. Gaster susține că provine din Germania, prin intermediul sașilor colonizați. F. Nistor precizează că textul popular din Viflaim reprezentând mitul nașterii avea în trecut un conținut laic, cu caracter social. Acesta „a circulat din gură în gură, s-a jucat, până a fost prelucrat și adăugat cu diverse personaje care se integrau cultului creștin, primind astfel o puternică tentă religioasă. Și așa, însă cei care au jucat-o i-au păstrat caracterul popular cu personaje profane” (Nistor, Măștile populare, 1973: 6). – Din sl. vithlěemǔ (DEX, MDA); după numele orașului biblic Vitleim sau Betleem, din Palestina (Șăineanu, Scriban).

viflaim, (Vicleim, în Olt.; Vifleim, Viflaim, în Trans.; Irozii, în Mold.), s.n. – 1. Orașul Bethleem: „În Viflaim azi / E mare minune. / Vergură curată / Aduce prunc în lume” (Memoria 2001). 2. Dramă populară jucată în ziua de Crăciun în biserică sau în curtea bisericii, având ca temă nașterea lui Hristos. Dramă populară „de origine cărturărească apuseană și de dată mai nouă, fiind pomenită la noi pentru prima dată de Miron Costin” (Folclor lit. rom. 1967: 102-103). G. Dem. Teodorescu crede că ea a pătruns pe teritoriul țării noastre prin filiera bizantină, o dată cu introducerea creștinismului în Dacia, în timp ce M. Gaster susține că provine din Germania, prin intermediul sașilor colonizați. F. Nistor precizează că textul popular din Viflaim reprezentând mitul nașterii avea în trecut un conținut laic, cu caracter social. Acesta „a circulat din gură în gură, s-a jucat, până a fost prelucrat și adăugat cu diverse personaje care se integrau cultului creștin, primind astfel o puternică tentă religioasă. Și așa, însă cei care au jucat-o i-au păstrat caracterul popular cu personaje profane” (Nistor, Măștile populare, 1973: 6). – Sl. vithlěemǔ.