2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Dramă populară reprezentînd nașterea lui Hristos; care se joacă la țară de flăcăi costumați, cu prilejul crăciunului și al anului nou. A umbla cu vicleimul.Fig. Fugi de zîmbetul fățarnic și de strîngerea de mînă A acestor măști ce firea omenească o îngînă. Fugi.E un vicleim ridicul, monoton din cale-afară. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.

VICLEÍM ~uri n. Dramă biblică despre nașterea lui Isus Hristos. [Sil. vi-cle-] /<gr. Vitleem n. pr.

vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)].

Vicleim n. numele popular al Betleemului.

*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul.

Betleem n. sau Vicleim, sat în Palestina, unde se născură David și Isus, azi cu 5500 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicleím (vi-cle-) s. n., pl. vicleímuri

vicleím s. n. (sil. -cle-), pl. vicleímuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICLEÍM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)

VICLEIM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Suțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în zilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: vicleim
  • silabație: vi-cle-im
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicleim
  • vicleimul
  • vicleimu‑
plural
  • vicleimuri
  • vicleimurile
genitiv-dativ singular
  • vicleim
  • vicleimului
plural
  • vicleimuri
  • vicleimurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vicleim
Vicleim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicleim

  • 1. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • A umbla cu vicleimul.
      surse: DLRLC
    • figurat Fugi de zîmbetul fățarnic și de strîngerea de mînă A acestor măști ce firea omenească o îngînă. Fugi. – E un vicleim ridicul, monoton din cale-afară. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.
      surse: DLRLC

etimologie: