2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICEPREȘEDÍNTE, -Ă, vicepreședinți, -te, s. m. și f. Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește; locțiitor de președinte; titlu, funcție deținută de această persoană. – Vice- + președinte (după fr. vice-président).

VICEPREȘEDÍNTE, -Ă, vicepreședinți, -te, s. m. și f. Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește; locțiitor de președinte; titlu, funcție deținută de această persoană. – Vice- + președinte (după fr. vice-président).

vicepreședinte, ~ă smf [At: (a. 1830) URICARIUL VII, 186 / V: (îvr) ~dente / S și: vice-președinte, (înv) vice președinte / Pl: ~nți, ~e / E: vice1- + președinte după fr vice-président] 1 Locțiitor al unui președinte Si: (înv) viceprezident (1). 2 Titlu deținut de vicepreședinte (1) Si: (înv) viceprezident (2). 3 Funcție deținută de vicepreședinte (1) Si: (înv) viceprezident (3). 4 Persoană care face parte din conducerea unui stat, a unei provincii etc., îndeplinind funcția imediat subordonată aceleia de președinte. 5 Titlu deținut de vicepreședinte (4). 6 Funcție deținută de vicepreședinte (4).

vicepreședinte, -ă s.m., s.f. Persoană care ține locul unui președinte cînd acesta lipsește; locțiitor de președinte; (înv.) viceprezident. ♦ Titlu, funcție deținută de această persoană. • pl. -ți, -te. /vice- + președinte, după fr. vice-président.

VICEPREȘEDÍNTE, vicepreședinți, s. m. Persoană care ține locul președintelui, cînd acesta lipsește; locțiitor de președinte.

VICEPREȘEDÍNTE s.m. Locțiitor de președinte, cel care ține oficial locul președintelui când acesta lipsește. [După fr. vice-président].

VICEPREȘEDÍNTE, -Ă s. m. f. cel care ține oficial locul unui președinte când acesta lipsește. (după fr. vice-président)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicepreședínte (-ce-pre-) s. m., pl. vicepreședínți

vicepreședínte s. m. (sil. -pre-), pl. vicepreședínți

vicepreședíntă (-ce-pre-) s. f., g.-d. art. vicepreședíntei; pl. vicepreședínte

vicepreședíntă s. f. (sil. -pre-) președintă

Intrare: vicepreședinte
  • silabație: -pre- info
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicepreședinte
  • vicepreședintele
plural
  • vicepreședinți
  • vicepreședinții
genitiv-dativ singular
  • vicepreședinte
  • vicepreședintelui
plural
  • vicepreședinți
  • vicepreședinților
vocativ singular
  • vicepreședinte
plural
  • vicepreședinților
Intrare: vicepreședintă
  • silabație: -pre- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicepreședintă
  • vicepreședinta
plural
  • vicepreședinte
  • vicepreședintele
genitiv-dativ singular
  • vicepreședinte
  • vicepreședintei
plural
  • vicepreședinte
  • vicepreședintelor
vocativ singular
  • vicepreședintă
  • vicepreședinto
plural
  • vicepreședintelor

vicepreședinte vicepreședintă

  • 1. Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește; locțiitor de președinte; titlu, funcție deținută de această persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Vice- + președinte
    surse: DEX '98 DEX '09