12 definiții pentru viceconsul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICECÓNSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană. – Din fr. vice-consul.

VICECÓNSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană. – Din fr. vice-consul.

viceconsul sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) vițe~ / S și: vice-consul / E: fr vice-consul] 1 Locțiitor al unui consul (3). 2 Titlu deținut de viceconsul (1). 3 Funcție deținută de viceconsul (1).

viceconsul s.m. Persoană care îl înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat. ♦ Titlu, funcție deținută de această persoană. • pl. -i. /<fr. vice-consul.

VICECÓNSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consul.

VICECÓNSUL s.m. Demnitar care-l înlocuiește pe consul când acesta lipsește; cel care îndeplinește funcțiile consulare în orașele unde nu există consulat. [Cf. fr. vice-consul].

VICECÓNSUL s. m. demnitar care îndeplinește funcții consulare, având rang inferior consulului. (< fr. vice-consul)

viceconsul m. cel ce înlocuește pe consul.

*vicecónsul m., pl. lĭ. Consul de un grad maĭ mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicecónsul s. m., pl. vicecónsuli

vicecónsul s. m., pl. vicecónsuli

Intrare: viceconsul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viceconsul
  • viceconsulul
  • viceconsulu‑
plural
  • viceconsuli
  • viceconsulii
genitiv-dativ singular
  • viceconsul
  • viceconsulului
plural
  • viceconsuli
  • viceconsulilor
vocativ singular
  • viceconsulule
  • viceconsule
plural
  • viceconsulilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viceconsul

  • 1. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: