viceconsul sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) vițe~ / S și: vice-consul / E: fr vice-consul] 1 Locțiitor al unui consul (3). 2 Titlu deținut de viceconsul (1). 3 Funcție deținută de viceconsul (1).

viceconsul s.m. Persoană care îl înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat. ♦ Titlu, funcție deținută de această persoană. • pl. -i. /<fr. vice-consul.

VICECONSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consul.

VICECONSUL s.m. Demnitar care-l înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește; cel care îndeplinește funcțiile consulare în orașele unde nu există consulat. [Cf. fr. vice-consul].

VICECONSUL s. m. demnitar care îndeplinește funcții consulare, având rang inferior consulului. (< fr. vice-consul)

viceconsul m. cel ce înlocuește pe consul.

*vicecónsul m., pl. lĭ. Consul de un grad maĭ mic.

vițeconsul sm vz viceconsul

viceconsul s. m., pl. viceconsuli

viceconsul s. m., pl. viceconsuli

viceconsul s. m., pl. viceconsuli

viceconsul

viceconsul.