11 definiții pentru vicar

VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.

VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.

VICÁR, vicari, s. m. Ierarh auxiliar care îndeplinește funcții administrative, ca locțiitor al patriarhului sau al altor demnitari. bisericești.

VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor].

VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)

vicár (-ri), s. m. – Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Var. Trans. vicareș. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikárius (Gáldi, Dict., 169). – Der. vicariat, s. n., din fr. vicariat.

VICÁR ~i m. bis. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt. /<lat. vicarius, fr. vicaire

vicar m. ecleziastic adaos la preotul unei parohii sau la episcopul unei dieceze: la noi numai mitropolitii și episcopii au vicari.

*vicár m. (lat. vicarius, d. vice, în loc de). Arhiereŭ care ține locu unuĭ episcop orĭ unuĭ mitropolit. Vicaru luĭ Hristos, papa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

vicár, vicari s. m. (La ortodocși) Arhiereu, arhimandrit sau preot numit de ierarhul unei eparhii pentru a-l ajuta la exercitarea atribuțiilor sale executive. ◊ Episcop-vicar = arhiereu cu rang de episcop, ales de Sf. Sinod, care ajută pe ierarhul unei eparhii în exercitarea atribuțiilor sale canonice sau îl suplinește când acesta lipsește din eparhie. ◊ (La catolici) Vicar general = preot-adjunct al unui episcop care administrează o dioceză (eparhie). ◊ Vicar apostolic = prelat însărcinat să administreze activitatea misionară dintr-o țară unde nu există ierarhie ecleziastică. ◊ Vicarul lui Iisus Hristos = papa de la Roma. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.

Intrare: vicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicar
  • vicarul
  • vicaru‑
plural
  • vicari
  • vicarii
genitiv-dativ singular
  • vicar
  • vicarului
plural
  • vicari
  • vicarilor
vocativ singular
  • vicarule
  • vicare
plural
  • vicarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicar

  • 1. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. istorie Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.
    surse: DN
    • 2.1. Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială.
      surse: DN

etimologie: