Definiția cu ID-ul 514030:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vicar (-ri), s. m. – Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Var. Trans. vicareș. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikárius (Gáldi, Dict., 169). – Der. vicariat, s. n., din fr. vicariat.