15 definiții pentru viager viajer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-.Var.: viajér, -ă adj.] – Din fr. viager.

VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-.Var.: viajér, -ă adj.] – Din fr. viager.

viager, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 135 / P: vi-a~ / V: (rar) ~ajer / Pl: ~i, ~e / E: fr viager] 1 a (D. drepturi, rente, pensii etc.) Care se acordă unei persoane pe tot timpul vieții, dar care nu este transmisibil urmașilor. 2 sn (Frî; rar) Rentă viageră.

VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Numai în expr.) Rentă (sau pensie) viageră = rentă (sau pensie) pe care o primește cineva toată viața, dar care nu poate fi transmisă urmașilor. Într-o zi mă întorceam de la Cameră și întîlnesc pe un venerabil bătrîn străin, căruia tocmai în ziua aceea i se votase o pensie viageră de o mie de lei... pe lună. GHICA, S. 269. Regulamentul organic a desființat acest privilegiu pentru viitor, conservînd acelor ce-l aveau la 1831 o rentă viageră în bani, pe care-i primeau de la vistierie. id. ib. XV.

VIAGÉR, -Ă adj. Care durează tot timpul vieții. [Pron. vi-a-, var. viajer, -ă adj. / < fr. viager < v. fr.. viage – cursul vieții].

VIAGÉR, -Ă adj. (despre drepturi, rente, pensii) de care se bucură cineva tot timpul vieții. (< fr. viager)

VIAGÉR ~ă (~i, ~e) (despre titluri, pensii, drepturi) Care aparține unei persoane toată viața ei și este netransmisibil prin moștenire. /<fr. viager

viager a. pe vieață, care durează cât trăește cineva: pensiune viageră, rentă viageră.

*viagér, -ă adj. (fr. viager, d. vfr. viage, drumu vĭețiĭ, var. din voyage, călătorie). Pe vĭață, care ține toată vĭața (vorbind de rente, pensiunĭ saŭ alte foloase): pensiune viageră. Adv. A plăti viager.

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.

viajer, ~ă a vz viager

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viagér (vi-a-) adj. m., pl. viagéri; f. viagéră, pl. viagére

viagér adj. m. (sil. vi-a-), pl. viagéri; f. sg. viagéră, pl. viagére

Intrare: viager
viager adjectiv
  • silabație: vi-a-ger
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viager
  • viagerul
  • viageru‑
  • viage
  • viagera
plural
  • viageri
  • viagerii
  • viagere
  • viagerele
genitiv-dativ singular
  • viager
  • viagerului
  • viagere
  • viagerei
plural
  • viageri
  • viagerilor
  • viagere
  • viagerelor
vocativ singular
plural
viajer adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viajer
  • viajerul
  • viajeru‑
  • viaje
  • viajera
plural
  • viajeri
  • viajerii
  • viajere
  • viajerele
genitiv-dativ singular
  • viajer
  • viajerului
  • viajere
  • viajerei
plural
  • viajeri
  • viajerilor
  • viajere
  • viajerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viager viajer

  • 1. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Într-o zi mă întorceam de la Cameră și întîlnesc pe un venerabil bătrîn străin, căruia tocmai în ziua aceea i se votase o pensie viageră de o mie de lei... pe lună. GHICA, S. 269.
      surse: DLRLC
    • Regulamentul organic a desființat acest privilegiu pentru viitor, conservînd acelor ce-l aveau la 1831 o rentă viageră în bani, pe care-i primeau de la vistierie. GHICA, S. XV.
      surse: DLRLC

etimologie: