2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXÍL, vexile, s. n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. [Pl. și: vexiluri] – Din fr. vexille.

vexil sn [At: BOJINCĂ, A. II, 135/2 / S și: vecsil / Pl: ~e / E: lat vexillum, fr vexille] 1 (Ant) Steagul unei cohorte romane. 2 (Ant) Trupă orânduită într-un anumit corp. 3 (Înv; pgn) Steag. 4 Pavilion al unei nave. 5 (Bot) Petală superioară a florilor leguminoaselor (care formează stegulețul).

VEXÍL, vexile, s. n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. – Din fr. vexille.

VEXÍL2 s.n. Petală superioară a florilor leguminoaselor, care formează stegulețul. V. stindard (3) [în DN]. [< fr. vexille].

VEXÍL1 s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille].

VEXÍL1 s. n. 1. însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. trupă orânduită într-un anumit corp. 3. steag al unei nave, pavilion. (< lat. vexillum, fr. vexille)

VEXÍL2 s. n. 1. petală superioară a florilor leguminoaselor care formează stegulețul. 2. ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. (< fr. vexille)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!vexíl s. n., pl. vexíle/vexíluri

vexíl s. n., pl. vexíluri

Intrare: vexil (petală)
vexil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexil
  • vexilul
  • vexilu‑
plural
  • vexile
  • vexilele
genitiv-dativ singular
  • vexil
  • vexilului
plural
  • vexile
  • vexilelor
vocativ singular
plural
vexil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexil
  • vexilul
  • vexilu‑
plural
  • vexiluri
  • vexilurile
genitiv-dativ singular
  • vexil
  • vexilului
plural
  • vexiluri
  • vexilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vexil (steag, trupă)
vexil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexil
  • vexilul
  • vexilu‑
plural
  • vexile
  • vexilele
genitiv-dativ singular
  • vexil
  • vexilului
plural
  • vexile
  • vexilelor
vocativ singular
plural
vexil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexil
  • vexilul
  • vexilu‑
plural
  • vexiluri
  • vexilurile
genitiv-dativ singular
  • vexil
  • vexilului
plural
  • vexiluri
  • vexilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vexil (petală)

  • 1. botanică Petală superioară a florilor leguminoaselor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre.
    surse: MDN '00

etimologie:

vexil (steag, trupă)

  • 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană.
    surse: DN
  • 2. Trupă orânduită într-un anumit corp.
    surse: DN
  • 3. Steag al unei nave.
    surse: DN sinonime: pavilion steag

etimologie: