20 de definiții pentru vetrice

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. sb. vratič.

vetrice sf [At: BARONZI, L. 147 / V: (înv) vat~, văt~, vint~, (reg) ~icie, ~i, ~ige, verti~, vitriță / Pl: ~ / E: ml *vietrix, -cis (<uietrix)] 1 (Reg; șîs ~a vătămatului) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu florile galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară Si: vetricea (2), (reg) ferecea, mărun, roman2, măruncă-neagră, iarba-raiului (Chrysanthemum vulgare). 2 (Reg) Diaree (1). 3 (Reg) Dizenterie. 4-5 (Ent; reg) (Larvă de) efemeridă2 (2).

vetrice s.f. 1 (bot.) Plantă erbacee, perenă, aromatică, din familia compozitelor, înaltă de cca 1m, cu frunzele penat-sectate, cu florile tubuloase, galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară (Chrysanthemum vulgare); vetricea. 2 (entom.; reg.) (Larvă de) efemeră. • pl. -ce. și (înv.) vintrice s.f. /lat. *vitricem <vītex, -icis.

VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.

VETRÍCE1 s. f. (Mold.; Entom.) Efemeră.[1] modificată

  1. În original accentuat VÉTRICE, neconfirmat de alte dicționare. — gall

VETRÍCE2, vetrice, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina terminată printr-un capitul, avînd flori centrale galbene și flori marginale albe (Chrysanthemum vulgare). înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului, cătină, tătăiș. GALAN, B. I 84. Pun în scăldătoarea [nepoatei]... ovăz, mălin, vetrice. MARIAN, NA. 280.

VETRÍCE1 ~ f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit și subțiat, care în stadiul de larvă trăiesc câțiva ani, iar în faza adultă câteva zile. /Orig. nec.

VETRÍCE2 ~ f. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze alungite și cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule. /< sb. vratic

vetrice f. plantă cu proprietăți amare și aromatice (Tanacetum). [Serb. VRATIČ].

vetrice f. pl. larve de insecte numite rusalii. [Origină necunoscută].

2) vetríce f. (sîrb. vratič, bg. vratiga și vrŭtliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietățĭ amare și aromatice (tanacetum vulgare). – Și fereceá.

1) vetríce f. (ca și vetrice 2, pin aluz. la învîrtire saŭ transformare). Dun. Un insect aripat (palingénia) mare de 2-3 c.m. care apare pe la mijlocu luĭ Ĭuniŭ și-șĭ depune în apă ouăle fecundate, cu care, cînd ajung larve (pe la mijlocu luĭ Aŭgust) se hrănește cega. (Pescariĭ scot aceste larve cu ghinu și le pun în undiță). Se numește și vetrígă și rusálie, ĭar ca larvă răsură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vetrice (desp. ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetricei; pl. vetrice

vetrice (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetricei; pl. vetrice

vetríce s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.

VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.

VETRICE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vetríce s. f.1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz.Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică.

Intrare: vetrice
  • silabație: ve-tri-ce info
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vetrice
  • vetricea
plural
  • vetrice
  • vetricele
genitiv-dativ singular
  • vetrice
  • vetricei
plural
  • vetrice
  • vetricelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vetrice, vetricesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului, cătină, tătăiș. GALAN, B. I 84. DLRLC
    • format_quote Pun în scăldătoarea [nepoatei]... ovăz, mălin, vetrice. MARIAN, NA. 280. DLRLC
  • 2. entomologie regional Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit și subțiat, care în stadiul de larvă trăiesc câțiva ani, iar în faza adultă câteva zile. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.