3 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1). – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.

veterinar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu a, sm, ~ner sm, vit~ a, sm, (reg) ~eli~, ~tri~, vitri~, (îvr) viterinariu sm / Pl: ~i, ~e / E: lat veterinarius, -a, -um, veterinarius, -ii, fr vétérinaire, ger veterinär, Veterinär] 1 a Privitor la prevenirea, la combaterea și la vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2 a Care este destinat îngrijirii sănătății animalelor (domestice). 3 a (Îs) Medicină ~ă Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor de care suferă (animalele domestice) Si: (înv) veterinărie, (ltî) veterinarie. 4 a (Rar; d. instituțiile de învățământ) De medicină veterinară. 5-6 sm, a (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară Si: (îrg) nalbant, (reg) nălbar.

veterinar, -ă adj., s.m. (med. vet.) 1 adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și tratarea bolilor animalelor, la sănătatea animalelor. ◊ Medicină veterinară = știință care se ocupă cu studiul prevenirii și al vindecării bolilor de care suferă animalele (domestice). 2 adj., s.m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. • pl. -i, -e. /<fr. vétérinaire, lat. veterinarĭus, -a, -um <veterīna, -orum „animale de povară”.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj. Care se referă la prevenirea și la combaterea bolilor de care suferă animalele. Secțiunile veterinare orășenești vor avea ca sarcină efectuarea controlului sanitar veterinar în centrele de. colectare, îngrășătorii, abatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. (În forma veterinarul) O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicei și rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Medic veterinar (și substantivat, m.) = medic specializat în medicina privitoare la animale. Au și găsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci și doi de ani și medic veterinar. SLAVICI, la CADE. – Variantă: (învechit) veterináriu, -ie, veterinarii, adj.

VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].

VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)

VETERINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de prevenirea și vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii și vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär

VETERINÁR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär

veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ║ m. cel ce tratează boale de animale.

*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale.

MÉDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinei veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire.

medico-veterinar, ~ă a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr médico-vétérinaire] 1 Care aparține medicinii veterinare. 2 Referitor la medicina veterinară.

veterinariu, ~ie a, sm vz veterinar

MEDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinii veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire.

VETERINÁRIU, -IE adj. v. veterinar.

MEDICO-VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la medicina veterinară. [Cf. fr. médico-vétérinaire].

MEDICO-VETERINÁR, -Ă adj. referitor la medicina veterinară. (< fr. médico-vétérinaire)

medico-veterinar a. relativ la medicina veterinară: Școală medico-veterinară.

*medico-veterinár, -ă adj. Relativ la medicina veterinară.

arată toate definițiile

Intrare: veterinar (adj.)
veterinar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinar
  • veterinarul
  • veterinaru‑
  • veterina
  • veterinara
plural
  • veterinari
  • veterinarii
  • veterinare
  • veterinarele
genitiv-dativ singular
  • veterinar
  • veterinarului
  • veterinare
  • veterinarei
plural
  • veterinari
  • veterinarilor
  • veterinare
  • veterinarelor
vocativ singular
plural
veterinariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinariu
  • veterinariul
  • veterinariu‑
  • veterinarie
  • veterinaria
plural
  • veterinarii
  • veterinariii
  • veterinarii
  • veterinariile
genitiv-dativ singular
  • veterinariu
  • veterinariului
  • veterinarii
  • veterinariei
plural
  • veterinarii
  • veterinariilor
  • veterinarii
  • veterinariilor
vocativ singular
plural
Intrare: veterinar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinar
  • veterinarul
  • veterinaru‑
plural
  • veterinari
  • veterinarii
genitiv-dativ singular
  • veterinar
  • veterinarului
plural
  • veterinari
  • veterinarilor
vocativ singular
  • veterinarule
  • veterinare
plural
  • veterinarilor
Intrare: medico-veterinar
medico-veterinar adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medico-veterinar
  • medico-veterinarul
  • medico-veterinaru‑
  • medico-veterina
  • medico-veterinara
plural
  • medico-veterinari
  • medico-veterinarii
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarele
genitiv-dativ singular
  • medico-veterinar
  • medico-veterinarului
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarei
plural
  • medico-veterinari
  • medico-veterinarilor
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veterinar (adj.) veterinariu

  • 1. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Secțiunile veterinare orășenești vor avea ca sarcină efectuarea controlului sanitar veterinar în centrele de. colectare, îngrășătorii, abatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.
      surse: DLRLC
    • O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicei și rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

veterinar (persoană) veterinară

  • 1. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nalbant nălbar (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • (și) adjectival Au și găsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci și doi de ani și medic veterinar. SLAVICI, la CADE.
      surse: DLRLC
  • comentariu Niciun dicționar nu menționează explicit sensul pentru s. f., care este însă foarte natural.
    surse: dexonline

etimologie:

medico-veterinar

  • 1. Care aparține medicinii veterinare, privitor la medicina veterinară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN Scriban

etimologie: