2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.

vestitor, ~oare [At: SIMION DASC., LET. 187 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: vesti1 + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care face cunoscut (un eveniment care a avut loc, care este în curs de desfășurare sau care se va produce cu siguranță) Si: anunțător (2). 3-4 smf, a (Persoană) care prezice Si: prevestitor, prezicător. 5 sm (Bis) Profet1. 6 sm (Îvp) Mesager. 7 sm (Îvp) Sol1. 8 sm (Îvp) Curier (1). 9 sm (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 10 sm (Bis; îvr; îs) ~riu apostolicesc Nunțiu.

vestitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vestește; care prevestește; prevestitor. 2 s.m., s.f. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice; sol, crainic. Vestitorul specializat al tuturor lucrurilor neplăcute (CĂL.). ♦ Persoană care prezice ceva; profet. ♦ (pop.) Persoană care însoțește pe nuntași (făcînd anunțurile); vornicel. • pl. -ori, -oare. /vesti + -tor.

VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vesti, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.

VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj. Care vestește, care prevestește; prevestitor, anunțător. Alerga ca prin vis, cu duhul treaz și așteptînd să iasă din desișurile întunecoase de pe marginea drumului cine știe ce făptură primejdioasă, cine știe ce zgomot vestitor de cruzime și vărsare de sînge. DUMITRIU, V. L. 13. ◊ (Învechit, cu determinarea la dativ) Capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143. Am slobozit cîteva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRĂGHICI, R. 22. ♦ (Substantivat) Persoană care duce și aduce vești (v. informator), care anunță (v. sol, crainic), care prevestește, prezice (v. profet), (popular) care însoțește pe nuntași (v. colăcer). Am avut această naivitate Să cred că voi mai găsi aici poetul, Vestitorul, profetul. BARANGA, V. A. 23 Cînd vestitorii ajung la casa ginerelui, mireasa cu ginerele, cu nașul... fac drum întors la noi acasă. STANCU, D. 184. Cu voia dumneavoastră se porniră vestitori La-mpărații, frați de-o lege, să trimeată pețitori. EFTIMIU, Î. 10. Toți vestitorii spun că au văzut mișcări mari în dosul șanțurilor. VISSARION, B. 349. Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. (Poetic) Vijelia își trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. HOGAȘ, M. N. 175.

VESTITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vestește ceva; care aduce o veste. Semn ~ de pace. /a vesti + suf. ~tor

VESTITÓR2 ~i m. 1) Persoană autorizată cu misiunea de a aduce vești publicului larg. 2) Persoană care vestește nunta, însoțind nuntașii. /a vesti + suf. ~tor

vestitór, -oáre s. Anunțător, ducător de veștĭ. V. vistavoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vestitór adj. m., s. m., pl. vestitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vestitoáre

vestitór adj. m., s. m., pl. vestitóri; f. sg. și pl. vestitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTITÓR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anunțător, prevestitor. (Rândunelele sunt ~oare ale primăverii.)

VESTITOR s. 1. crainic, mesager, sol, trimis, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. profet, proroc, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.) 3. anunțător, prevestitor. (Rîndunelele sînt ~ ale primăverii.)

Intrare: vestitor (adj.)
vestitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestitor
  • vestitorul
  • vestitoru‑
  • vestitoare
  • vestitoarea
plural
  • vestitori
  • vestitorii
  • vestitoare
  • vestitoarele
genitiv-dativ singular
  • vestitor
  • vestitorului
  • vestitoare
  • vestitoarei
plural
  • vestitori
  • vestitorilor
  • vestitoare
  • vestitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vestitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestitor
  • vestitorul
  • vestitoru‑
plural
  • vestitori
  • vestitorii
genitiv-dativ singular
  • vestitor
  • vestitorului
plural
  • vestitori
  • vestitorilor
vocativ singular
  • vestitorule
  • vestitore
plural
  • vestitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestitor (adj.)

  • 1. Care vestește; care prevestește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunțător prevestitor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Alerga ca prin vis, cu duhul treaz și așteptînd să iasă din desișurile întunecoase de pe marginea drumului cine știe ce făptură primejdioasă, cine știe ce zgomot vestitor de cruzime și vărsare de sînge. DUMITRIU, V. L. 13.
      surse: DLRLC
    • învechit Capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.
      surse: DLRLC
    • învechit Am slobozit cîteva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRĂGHICI, R. 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vesti + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vestitor (persoană) vestitoare

  • 1. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am avut această naivitate Să cred că voi mai găsi aici poetul, Vestitorul, profetul. BARANGA, V. A. 23.
      surse: DLRLC
    • Toți vestitorii spun că au văzut mișcări mari în dosul șanțurilor. VISSARION, B. 349.
      surse: DLRLC
    • Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25.
      surse: DLRLC
    • poetic Vijelia își trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. HOGAȘ, M. N. 175.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular Persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: colăcar attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd vestitorii ajung la casa ginerelui, mireasa cu ginerele, cu nașul... fac drum întors la noi acasă. STANCU, D. 184.
        surse: DLRLC
      • Cu voia dumneavoastră se porniră vestitori La-mpărații, frați de-o lege, să trimeată pețitori. EFTIMIU, Î. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vesti + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX