2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.

vestitor, ~oare [At: SIMION DASC., LET. 187 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: vesti1 + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care face cunoscut (un eveniment care a avut loc, care este în curs de desfășurare sau care se va produce cu siguranță) Si: anunțător (2). 3-4 smf, a (Persoană) care prezice Si: prevestitor, prezicător. 5 sm (Bis) Profet1. 6 sm (Îvp) Mesager. 7 sm (Îvp) Sol1. 8 sm (Îvp) Curier (1). 9 sm (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 10 sm (Bis; îvr; îs) ~riu apostolicesc Nunțiu.

vestitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vestește; care prevestește; prevestitor. 2 s.m., s.f. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice; sol, crainic. Vestitorul specializat al tuturor lucrurilor neplăcute (CĂL.). ♦ Persoană care prezice ceva; profet. ♦ (pop.) Persoană care însoțește pe nuntași (făcînd anunțurile); vornicel. • pl. -ori, -oare. /vesti + -tor.

VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vesti, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.

VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, adj. Care vestește, care prevestește; prevestitor, anunțător. Alerga ca prin vis, cu duhul treaz și așteptînd să iasă din desișurile întunecoase de pe marginea drumului cine știe ce făptură primejdioasă, cine știe ce zgomot vestitor de cruzime și vărsare de sînge. DUMITRIU, V. L. 13. ◊ (Învechit, cu determinarea la dativ) Capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143. Am slobozit cîteva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRĂGHICI, R. 22. ♦ (Substantivat) Persoană care duce și aduce vești (v. informator), care anunță (v. sol, crainic), care prevestește, prezice (v. profet), (popular) care însoțește pe nuntași (v. colăcer). Am avut această naivitate Să cred că voi mai găsi aici poetul, Vestitorul, profetul. BARANGA, V. A. 23 Cînd vestitorii ajung la casa ginerelui, mireasa cu ginerele, cu nașul... fac drum întors la noi acasă. STANCU, D. 184. Cu voia dumneavoastră se porniră vestitori La-mpărații, frați de-o lege, să trimeată pețitori. EFTIMIU, Î. 10. Toți vestitorii spun că au văzut mișcări mari în dosul șanțurilor. VISSARION, B. 349. Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. (Poetic) Vijelia își trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. HOGAȘ, M. N. 175.

VESTITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care vestește ceva; care aduce o veste. Semn ~ de pace. /a vesti + suf. ~tor

VESTITOR2 ~i m. 1) Persoană autorizată cu misiunea de a aduce vești publicului larg. 2) Persoană care vestește nunta, însoțind nuntașii. /a vesti + suf. ~tor

vestitór, -oáre s. Anunțător, ducător de veștĭ. V. vistavoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vestitor adj. m., s. m., pl. vestitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vestitoare

vestitor adj. m., s. m., pl. vestitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vestitoare

vestitor adj. m., s. m., pl. vestitori; f. sg. și pl. vestitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VESTITOR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anunțător, prevestitor. (Rândunelele sunt ~oare ale primăverii.)

VESTITOR s. 1. crainic, mesager, sol, trimis, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. profet, proroc, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.) 3. anunțător, prevestitor. (Rîndunelele sînt ~ ale primăverii.)

Intrare: vestitor (adj.)
vestitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestitor
  • vestitorul
  • vestitoru‑
  • vestitoare
  • vestitoarea
plural
  • vestitori
  • vestitorii
  • vestitoare
  • vestitoarele
genitiv-dativ singular
  • vestitor
  • vestitorului
  • vestitoare
  • vestitoarei
plural
  • vestitori
  • vestitorilor
  • vestitoare
  • vestitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vestitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestitor
  • vestitorul
  • vestitoru‑
plural
  • vestitori
  • vestitorii
genitiv-dativ singular
  • vestitor
  • vestitorului
plural
  • vestitori
  • vestitorilor
vocativ singular
  • vestitorule
  • vestitore
plural
  • vestitorilor
vestitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vestitor, vestitoareadjectiv

  • 1. Care vestește; care prevestește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Alerga ca prin vis, cu duhul treaz și așteptînd să iasă din desișurile întunecoase de pe marginea drumului cine știe ce făptură primejdioasă, cine știe ce zgomot vestitor de cruzime și vărsare de sînge. DUMITRIU, V. L. 13. DLRLC
    • format_quote învechit Capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • format_quote învechit Am slobozit cîteva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRĂGHICI, R. 22. DLRLC
etimologie:
  • Vesti + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

vestitor, vestitorisubstantiv masculin
vestitoare, vestitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Am avut această naivitate Să cred că voi mai găsi aici poetul, Vestitorul, profetul. BARANGA, V. A. 23. DLRLC
    • format_quote Toți vestitorii spun că au văzut mișcări mari în dosul șanțurilor. VISSARION, B. 349. DLRLC
    • format_quote Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. DLRLC
    • format_quote poetic Vijelia își trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
    • 1.1. popular Persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: colăcar
      • format_quote Cînd vestitorii ajung la casa ginerelui, mireasa cu ginerele, cu nașul... fac drum întors la noi acasă. STANCU, D. 184. DLRLC
      • format_quote Cu voia dumneavoastră se porniră vestitori La-mpărații, frați de-o lege, să trimeată pețitori. EFTIMIU, Î. 10. DLRLC
etimologie:
  • Vesti + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.