11 definiții pentru vervenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERVÉNĂ, vervene, s. f. (Bot.; franțuzism) Verbină. – Din fr. verveine.

VERVÉNĂ, vervene, s. f. (Bot.; franțuzism) Verbină. – Din fr. verveine.

VERVÉNĂ, vervene, s. f. (Bot.) Verbină. O batistă înmuiată în triplu extract de vervenă. CARAGIALE, la CADE.

VERVÉNĂ s.f. (Bot.) Verbină. [< fr. verveine, lat. verbena].

verbi sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rve, (îrg) be~, ~be, (înv) berbe, ~rvâ, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.

VERBÍNĂ/VERVÉNĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERVÉNĂ s. v. urzicuță, verbină.

Intrare: vervenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verve
  • vervena
plural
  • vervene
  • vervenele
genitiv-dativ singular
  • vervene
  • vervenei
plural
  • vervene
  • vervenelor
vocativ singular
plural

vervenă

  • 1. botanică franțuzism Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: urzicuță verbină attach_file un exemplu
    exemple
    • O batistă înmuiată în triplu extract de vervenă. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: