8 definiții pentru vertij
VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vertíj s. n., pl. vertíjuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERTÍJ s. v. amețeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
VERTÍJ s. (MED.) amețeală, vîrtej, (înv.) scútură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: vertij
vertij1 (pl. -uri) substantiv neutru
| Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vertij | vertijul |
| plural | vertijuri | vertijurile | |
| genitiv-dativ | singular | vertij | vertijului |
| plural | vertijuri | vertijurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vertij2 (pl. -e) substantiv neutru
| nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vertij | vertijul |
| plural | vertije | vertijele | |
| genitiv-dativ | singular | vertij | vertijului |
| plural | vertije | vertijelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||