2 intrări

8 definiții

VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.

VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.

vertíj s. n., pl. vertíjuri

vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje

VERTÍJ s. v. amețeală.

VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].

VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VERTÍJ s. (MED.) amețeală, vîrtej, (înv.) scútură.

Intrare: vertij (pl. -e)
vertij (pl. -e)
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vertij vertijul
plural vertije vertijele
genitiv-dativ singular vertij vertijului
plural vertije vertijelor
vocativ singular
plural
Intrare: vertij (pl. -uri)
vertij (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vertij vertijul
plural vertijuri vertijurile
genitiv-dativ singular vertij vertijului
plural vertijuri vertijurilor
vocativ singular
plural