9 definiții pentru verticil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

verticil sn [At: CAIET, 77r/7 / V: (îvr) ~iu (Pl: ~iuri), ~ițil / E: fr verticille, lat verticillus] (Bot) 1 Coroană realizată de dispunerea radială, la același nivel, a florilor, a frunzelor, a ramurilor unor plante. 2 Dispunere a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unui ax.

VERTICÍL, verticile, s. n. Fel de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor, grupate în jurul unui singur punct al tulpinii.

VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].

VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)

VERTICÍL ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille

*verticíl n., pl. e (lat. verticillus, dim. d. vertex, vîrf). Bot. Florĭ, frunze saŭ ramurĭ așezate în prejuru aceluĭașĭ punct.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verticíl s. n., pl. verticíle

verticíl s. n., pl. verticíle

Intrare: verticil
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verticil
  • verticilul
  • verticilu‑
plural
  • verticile
  • verticilele
genitiv-dativ singular
  • verticil
  • verticilului
plural
  • verticile
  • verticilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verticil

  • 1. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax.
    surse: DN

etimologie: