verticil s.n. 1 (bot.) Mod de așezare a ramurilor, a frunzelor, a florilor sau a pieselor florale în formă de cerc, la același nivel în jurul unei axe. 2 (biol.) Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. • pl. -e. și (înv.) verticiliu, vertițil s.n. /<fr. verticille, lat. verticillus, -i <vertex, -icis „vîrf”.