Five o’clock (engl.) – Traduse literal, aceste cuvinte înseamnă ora cinci dar, ca expresie, desemnează acele ceaiuri pe care burghezia le organiza în cerc intim, acasă, într-o zi fixă din săptămînă; se serveau gustări și se obișnuiau cancanuri și jocuri. Poeții Anghel și Iosif au încondeiat virulent aceste moravuri într-o poezie intitulată Five o’clock, din care extragem strofa: „Se fac grupări aparte, dar flirtul între tineri E-același pretutindeni, atît că-și schimbă locul. Primește-o doamnă miercuri și altă doamnă vineri: Căci care dintre doamne nu-și are five o’clock-ul?!” O schiță satirică a lui Caragiale la adresa acestor moravuri, poartă de asemenea titlul Five o’clock. Interesant este însă că expresia – deși în engleză – nu e folosită de englezi, fiindcă ei nu obișnuiesc să bea ceaiul la ora 5.

*Vest (zonă geografică) s. propriu n.

vanadiu

volum s. n., pl. volume; abr. vol. (tom)/ V (geom.)

volt s. m., pl. volți; simb. V

vest s. n., simb. V

vanadiu s. n. [-diu pron. -diu], art. vanadiul; simb. V

cinci num.

volum s. n., pl. volume; (tom) abr. vol., (geom.) simb. V

volt s. m., pl. volți; simb. V

vest s. n.; abr. V

cinci, al cincilea, a cincia.

vanadiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanadiul; simb. V

cinci num.; 5, V

volum s. n., pl. volume; (tom) abr. vol., (mat.) simb. V

volt s. m., pl. volți; simb. V

Vest (zonă geografică) s. propriu n.

vest (punct cardinal) s. n.; abr. V

vanadiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanadiul; simb. V

cinci² num. invar.; 5, V

+cinci¹ (cifră; notă) s. m., pl. cinci (A scris doi de cinci. La teze a luat doi de cinci.)

V (pr. ve)

V, v s. m. invar. [cit. ve]

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

vest

Vest; abreviat: V.

v¹ (literă) [cit. ve/vî] s. m. / s. n., pl. m. v / n. v-uri

VANÁDIU (< fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinavă) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750°C, p. f. 3.400°C, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși, întrebuințat ca adaos în oțeluri speciale și, sub formă de V₂O₅, drept catalizator în diferite procese chimice. A fost descoperit în 1801 de mineralogul spaniol Andrés Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, și redescoperit de Nils Gabriel Sefström (1787-1854) în 1830, care i-a dat și numele actual.

Das fünfte Rad am Wagen (germ. „A cincea roată la car”) – este menționată pentru prima oară de poetul german Freidank în cartea sa Bescheidenheit (Modestie, 1229), cuprinzînd învățăminte. Nu s-a putut stabili dacă el e chiar autorul acestei expresii, sau dacă numai a transcris-o fără să-i precizeze paternitatea. Cert este că „a cincea roată” circulă intens, de cîteva secole, prin mai toate graiurile. Expresia semnifică un lucru de prisos, ca și roata în cauză. LIT.

Vest ≠ est, răsărit

VOLUM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. capacitate, cubaj. (~ al unei incinte.) 3. capacitate, gabarit. (Autocamion cu ~ mare.) 4. dimensiune, (fam.) gabarit. (X are un ~ apreciabil.) 5. amploare, forță, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, (livr.) op. (Un ~ de poezii.)

VEST s. 1. apus, asfințit, (înv. și pop.) sfințit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (înv. și reg.) scapăt, (reg.) scăpătiș. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.) 2. apus, occident. (Țările din ~.)

VOLUM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. v. capacitate. 3. v. gabarit. 4. v. dimensiune. 5. amploare, forță, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. v. carte.

VEST s. 1. apus, asfințit, (înv. și pop.) sfințit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (înv. și reg.) scapăt, (reg.) scăpătiș. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.) 2. v. occident.

volum, volume s. n. (glum.) sticlă de băutură.

NOTA CINCI barieră, chintă, chita golanului, hotar, ținta golanului.

cu bila pe cinci expr. (intl.) aflat în închisoare.

cele cinzeci și două de volume expr. (glum.) pachet de cărți de joc.

a pune bila pe cinci expr. (adol.) a dormi.

a face număru’ cinci expr. a fura.

a face cinci ori cinci douăzeci și cinci expr. (intl.) a fura.

GRUPUL CELOR CINCI (Cercul Balakirev), grupare de creație a compozitorilor ruși din deceniul 6 al sec. 19, din care au făcut parte A.P. Borodin, C.A. Cui, M.P. Musorgski, N.A. Rimski-Korsakov și M.A. Balakirev. Ideologul grupării a fost V.V. Stasov. Au militat pentru înnoirea și dezvoltarea unui stil național. Concepția și creația grupului au avut o mare înrâurire asupra generațiilor următoare din Rusia și din alte țări.

cinci num. – 1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).

FAR WEST [fa: uest], denumire tradițională dată în S.U.A., în sec. 19, teritoriilor situate la Vest de Mississippi. Loc de desfășurare a filmelor western.

DVINA DE VEST v. Daugava.

DAUGAVA (DVINA DE VEST), fl. în Bielorusia și Estonia; 1.020 km. Izv. din Pod. Valdai, trece prin Riga și se varsă printr-o deltă în M. Baltică (G. Riga). Legat prin canale cu Niprul. Navigabil până la Vitebsk.

CÎMPIA SIBERIEI DE VEST, mare cîmpie de acumulare în Asia Occidentală (Federația Rusă), între M. Kara la N, M-ții Altai și Pod. Kazahstan la S, M-ții Ural la V și Pod. Siberiei Centrale la E. Supr.: c. 3 mil. km². Alt.: 50-300 m. Climat continental excesiv. Străbătută. de c. 2.000 de rîuri (Obi, Irtîș, Enisei) și cu numeroase lacuri, unele sărate și mlaștini. Vegetație de tundră, silvotundră, taiga și stepă; zăcăminte de petrol și cele mai mari rezerve de gaze naturale ale lumii. Mare zonă ind. (Novosibirsk, Omsk, Celeabinsk, Barnaul, Tomsk), iar la S o importantă reg. agricolă cerealieră și de plante tehnice.

CÎMPIA DE VEST, cîmpie fluvio-lacustră, situată în V României, care pătrunde în zona montană prin „golfuri” (Zarand, Beiuș, Vad-Borod). Are lățimi cuprinse între 40 km la N și 120 km la S. Alt. medie: 90 m în zonele mai joase (C. Someșului, C. Crișurilor) și c. 110-170 m în porțiunile mai înalte (C. Carei, C. Aradului, C. Vingăi). Zonă cerealieră și viticolă (Șiria, Miniș, Pîncota).

BENGALUL DE VEST (WEST BENGAL), stat în E Indiei; 88,8 mii km²; 54,6 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Calcutta. Expl. de cărbune și min. de fier. Orez, iută și trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

AUSTRALIA DE VEST (WESTERN AUSTRALIA), stat în V Australiei; 2,53 mil. km²; 1,54 mil. loc. (1988). Centrul ad-tiv: Perth. Expl. de cărbune, min. de fier, uraniu și auroargintifere. Cereale; ovine, bovine.

V s. m. invar. 1. A douzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu acestă literă (consoană fricativă, labiodentală, sonoră). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 5.

Grupul celor cinci, denumire generică sub care sunt cunoscuți compozitorii reuniți în jurul anului 1860, pentru a da un impuls nou muzicii ruse. Nucleul g. l-au constituit Balkirev și primul său discipol Cui. După scurt timp li s-au alăturat Musorgski, Rimski-Korsakov și Borodin. Înainte de a impune prin operele lor, de valoare inegală, compozitorii din g. s-au afirmat prin programul lor estetic proclamat de criticul de artă V. Stasov, principalul purtător de cuvânt al grupării, pe care el o numea „mănunchiul puternic”. „Manifestul” celor cinci poate fi rezumat în câteva idei principale: valorificarea folc. rus și al popoarelor orientale ca principală sursă de inspirație; prioritate a formelor* muzicale libere asupra marilor structuri clasice; căutarea unei fuziuni intime dintre cuvânt și sunet, considerată ca expresie a „adevărului vieții” (Musorgski: „În afară de adevăr, nimic nu este frumos; aș vrea ca personajele mele să vorbească pe scenă așa cum vorbesc oamenii vii, adevărați”); importanța precumpănitoare acordată operei* și cântecului; reflectarea artistică – prin opere și „drame muzicale populare” (Musorgski) – a unor mari momente ale istoriei naționale. După aproximativ un deceniu de activitate comună, coeziunea g. se destramă, fără însă ca membrii săi să-și schimbe crezul. Acțiunea lor devine mai mai degrabă personală. De fapt, abia de atunci înainte (după 1870) încep să apară marile creații ale lui Musorgski, Borodin și Rimski-Korsakov, relevante pentru realizarea artistică a programului ideologic al g. Meritul istoric al „celor cinci” este de a fi proclamat necesitatea unei întoarceri a muzicienilor către izvoarele creației pop. și ale istoriei naționale. Prin răsunetul ei europ., acțiunea g. a depășit zona culturii ruse, deschizând drumul pentru dezvoltarea și afirmarea altor școli muzicale naționale.

v., abreviere pentru violină* (și vl.); vox* (pl. lat. voces); vide*.

vest s. n. – Punct cardinal opus estului, apus. Germ. West.

v¹ (literă) [cit. ve / vî] s. m. / s. n., pl. v / v-uri

!v² (sunet^[1]) [cit. vî] s. m. / s. n., pl. m. v / n. v-uri

FIVE-O’CLOCK (faivocloc) (engl.) = Ora 5. A fost invitat la un Five-o’clock tee, la ceaiul de la ora 5.

vanadiu sn [At: STAMATI, D. / E: fr vanadium, lat vanadium] (Chm) Metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit la fabricarea oțelurilor speciale.

CINCI I. num. 1 Număr egal cu acela al degetelor dela mînă; 👉 DEGET ¶ 2 🌿 CINCI-CLOPOȚEI, CINCI-COADE = CĂLDĂRUȘĂ ¶ 3 🌿 CINCI-DEGETE, plantă, ierboasă tîrîtoare, ale cărei frunze au, de regulă cinci foliole, din care pricină se numește și „iarba-degetelor” (Potentilla reptans) (🖼 1163) ¶ 4 🌿 CINCI-FOI = SĂNICIOARĂ ¶ 5 În cinci-pietre, joc de copii cu cinci pietricele care se pun în palmă, se aruncă în sus și se prind pe dosul mîinii; e un joc foarte vechiu, pe care-l jucau și copiii în vremea Romanilor (🖼 1164). II. sbst. 1 ♠️ Carte de joc cu cinci ochi: un ~ de treflă ¶ 2 Ⓟ Piesă de monetă de 5 bani; Ⓕ: nici un ~, nimic, nici un ban [lat. vulg. * cīnque < quinque].

volumen s.n. v. volum.

volt s.m. (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor, care, fiind străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt (V). • pl. volți. /<fr. volt; cf. nm. pr. Alessandro Volta, fizician italian.

vest s.n. 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în partea unde apune soarele, opus estului; loc pe orizont unde apune soarele (abr. V); apus. ♦ Ext. Regiune situată în locul unde apune soarele; asfințit, apus. Privea spre vest cerul roșiatic. 2 Spațiu geografic situat la vest față de un punct de referință. O veche cale de migrație... a fost împinsă mai spre vest (LINȚ.). ♦ Lumea, popoarele din țările sau ținuturile în (sau spre) acest punct cardinal. 3 (mai ales în terminologia referitoare la politica internațională) Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din apusul Europei și din America de Nord); apus, occident. 4 Totalitatea regiunilor din vestul Statelor Unite, spre care se îndreptau colonii din sec. 19 în căutarea aurului și în care sînt amplasate filmele western. ◊ Vestul sălbatic = teritoriu guvernat de legi proprii și nemiloase, în care predomină violența și este răspîndită criminalitatea. • /<germ. West[en], fr. ouest.

vanadiu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale (V). • /<fr. vanadium, lat vanadium; cf. nm. pr. Vanadis, divinitate scandinavă.

volumen sn vz volum

volume sn vz volum

volum sn [At: AR (1832), 260 ²/22 / V: ~e, ~en / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i / E: fr volume, lat volumen, -is] 1 Spațiu pe care îl ocupă un corp, în funcție de cele trei dimensiuni ale acestiuia și independent de masa² lui Si: (pop) întinsoare, cuprindere, (înv) întregime, trup, voluminitate. 2 Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 3 (Aht; Art) Element construit în funcție de cele trei dimensiuni. 4 (Pex) Contur (2). 5 (Pex) Formă¹ (1). 6 Masă² de apă debitată de o sursă. 7 (Fiz; Chm) Cantitatea de materie a unui corp (gazos) sau a unui corpuscul considerată (ca o mărime caracteristică) în raport cu masa². 8 (Fiz; Chm; îs) ~ specific (sau masic) Volum (7) ocupat de unitatea de masă² dintr-o substanță. 9 (Fiz; Chm; îs) ~ critic Volum (7) ocupat de un gram dintr-o substanță la temperatura critică și sub presiunea critică. 10 (Fiz; Chm; îs) ~ atomic Raportul dintre greutatea atomică a unui element și densitatea acestuia, reprezentând volumul (7) ocupat de un atom-gram din elementul respectiv. 11 (Fiz; Chm; îs) ~ molecular Volum (7) ocupat de o moleculă gram a unei substanțe gazoase. 12 (Fiz; Chm; îs) ~ redus Raportul dintre volumul (7) și volumul critic al unei substanțe. 13 Capacitatea fizică și intelectuală a unei persoane. 14 Proporțiile unei activități umane. 15 (Pex) Numărul de unități dintr-un întreg măsurabil Si: cantitate. 16 (Ecn) Totalitatea bunurilor existente, consumate sau produse într-o perioadă de timp de către o unitate economică. 17 (Ecn; îs) ~ul circulației mărfurilor (bancnotelor sau investițiilor) Cantitatea de mărfuri, bancnote sau investiții care circulă într-o perioadă de timp. 18 (Ecn; îs) ~ul comerțului Totalitatea schimburilor comerciale interne sau externe ale unei țări, regiuni etc. 19 (Ecn; îs) ~ul fizic al producției Volumul (16) unui produs în expresie naturală sau al unei producții eterogene văzută ca masă de valori de întrebuințare. 20 Amploare a sunetelor emise de o voce sau de un instrument muzical. 21 Nivel de intensitate sonoră a semnalelor auditive (în transmisiunile de radio, televiziune). 22 (Îs) ~ acustic Mărimea undei electrice într-un circuit electric, corespunzătoare sunetelor audibile măsurate cu un volumetru. 23 Număr mare de pagini tipărite sau manuscrise, legate sau broșate. 24 Fiecare dintre părțile legate sau broșate ale unei lucrări unitare ample Si: tom. 25 (Îe) A fi tipărit (ori publicat) în ~ ori a tipări (sau a publica) în ~ A aduna într-un volum (23) scrieri de dimensiuni reduse apărute în diverse publicații periodice. 26 (Rar) Grup de foi scrise, prinse la capăt cu un bețișor în jurul căruia se înfășurau și care alcătuiau, în Antichitate, un manuscris. 27 Text amplu care reprezintă o scriere unitară Si: carte (16), (liv) op². 28 Conținutul unui volum (27).

volt¹ sm [At: PONI, F. 261 / Pl: volți / E: fr volt] (Fiz) Unitate de măsură a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial electric egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt.

vesti² vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tesc / E: it vestire, lat vestire] (Îvr) A îmbrăca.

vesti¹ [At: COD. VOR². 27^r/7 / V: (reg) vești / Pzi: ~tesc, 3 și (Mar) veste / E: veste¹] 1 vt A face cunoscut ceva (cuiva) Si: a anunța (1), a comunica (1), a încunoștința, a înștiința, (înv) a vestui (1). 2 vi A transmite o informație. 3 vr (Îrg; d. fapte, situații etc.) A ajunge să fie cunoscut Si: a se auzi, a se afla. 4-5 vtr A face să devină (sau a deveni) bine cunoscut (pretutindeni). 6 vt (Spc; c. i. învățături, concepții religioase, divinitatea) A propovădui. 7-8 vtr A face să devină (sau a deveni) cunoscut ca… 9 vt (Înv; c. i. oameni) A proclama. 10 vr A-și face remarcată existența sau prezența. 11 vt A constitui un indiciu pentru… 12 vt A prezice. 13 vt (Spc) A proroci (1). 14 vi (Rar; îe) A ~ a bine A prezice lucruri favorabile. 15 vt A pune la curent pe cineva. 16 vr (Îvr; d. oameni) A se informa anticipat. 17 vt (C. i. oameni) A anunța că urmează să sosească, să se prezinte (în cel mai scurt timp). 18 vt (Trs; c. i. oameni) A anunța (în biserică) faptul că urmează să se căsătorească. 19 vr A-și face simțită apariția iminentă. 20 vr A da primele semne de existență. 21 vr A prezenta indicii ale unei anumite evoluții ulterioare. 22 vt A constitui un indiciu pentru prezicerea unui eveniment, unui fenomen.

vest [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / V: (îvr) o~, ue~ sn / E: ger West(en) cf it ovest, fr ouest] 1 sns Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului, situat într-o direcție care formează un unghi de 90° cu direcția nordului. 2 sns (Pex) Zonă în care apune soarele Si: asfințit (4), (pop) scăpătat¹, soare-apune, (reg) scapăt, scăpătiș. 3 sns Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. situată spre vest (1) Si: apus, occident. 4 sns (Pol) Nume generic dat statelor din vestul Europei, Canadei și Statelor Unite ale Americii (membre fondatoare ale Alianței Nord-Atlantice) Si: Occident. 5 ain Care se află la vest (1).

uest sn vz vest

CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

nord-vest sns [At: IORGA, L. I, 313 / E: ger Nord-West] 1 Punct cardinal secundar situat la egală distanță între nord și vest Si: (înv) nord-ovest (1), nord-uest (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre nord-vest (1) Si: (înv) nord-ovest (2), nord-uest (2).

cinci [At: COD. VOR. 15/70 / E: lat cinque] 1 nc Număr situat între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). 2 nc (Cva; reg; îe) A face numărul ~ A fura. 3 nc (Pop; îs) ~-ghiară Mână. 4 nc (Cva; îc) ~-degete Plantă erbacee târâtoare, din familia rozaceelor, cu tulpină simplă, cu frunze formate din cinci foliole și cu flori solitare, galbene, care crește prin locuri umede la marginea pădurilor, livezilor (Potentilla reptans) Si: (reg) argintie, băerile-inimei, buruiană-de-cinci-degete, frăgărea galbenă, frunză-de-cinci-degete, iarbă-cu-cinci-foi, iarba-degetelor, ochiul boului, scrintitoare. 5 nc (Cva; îae) Plantă erbacee din familia rozacee (Potentilla alba) Si: (reg) găinușe, găinuțe, palma-voinicului, scrintitoare. 6 nc (Cva; bot; reg; îae) Sclipeți (Potentilla erecta). 7 nc (Cva; bot; reg; îae) Buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta). 8 nc (Cva; bot; reg; îc)~-clopoței (sau clopoțele, coade, cote) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 9 nc (Cva; bot; reg; îc) ~clopoțele (sau foi) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 10 nc (Cva; bot; reg; îc) ~-foi (sau ~foi-mari) Sănișoară (Sanicula europaea). 11 sm (Fam; îe) A nu avea (nici) un ~ (în buzunar) A fi lefter. 12 sm Semn grafic cu care se notează acest număr.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră a semnalelor auditive în transmisiile de electrocomunicații. II. 1. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar. 2. Diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului; p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune Soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din Apusul Europei și din America de Nord); Apus, Occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene. – Din germ. West.

VANADIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

v m. A doŭă-zecĭ și doŭa literă a alfabetuluĭ latin și care se pronunță ca un F sonor, ca’n stîrv față de stîrf. Romaniĭ îl pronunțaŭ ca U lung și U scurt: vallis, vinum, vulgus = ŭallis, ŭinum, ŭulgus. În evu mediŭ, din V s’a născut U, precum din I s’a născut J.

V m. a 22-a literă a alfabetului.

V s. m. invar. A douăzeci și cincea^[1] literă a alfabetului, numită „ve”, și sunetul corespunzător.

V s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului, numită «ve», și sunetul corespunzător; este o consoană fricativă labio-dentală sonoră.

V s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră (4)). [Pr.: ve]

v s.m. invar. I 1 A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă labiodentală sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (v, V). II 1 (fiz.) Simbol pentru viteză. 2 (fiz.) Simbol pentru volum. 3 (fiz.) Simbol pentru volt. 4 (chim.) Simbol pentru vanadiu. 5 (fiz.) Simbol pentru potențialul electric. III Simbol literal pentru cifra romană cu valoarea numerică 5 (V). • pronunț. și ve.

*volúm n., pl. e (fr. volume, d. lat. volúmen, vălătuc, din *volvúmen, derivat d. vólvere, a rostogoli. Cp. cu specimen). La ceĭ vechĭ, vălătuc care înlocuĭa cărțile noastre de azĭ, carte, trup de carte, tom: O carte în doŭă volume. Spațiu ocupat de un corp: a măsura volumu unuĭ bloc de peatră, Amazonu (pin volumu apeĭ luĭ) e cel maĭ mare fluviŭ. Muz. Forță, intensitate (de sunet, de voce).

VANADIU, s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

VOLUM s. n. I. 1. carte broșată sau legată. 2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spațiu ocupat de un corp. ◊ figură geometrică cu trei dimensiuni. ◊ mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globală. ◊ debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc. 3. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

*vanádiŭ n. Chim. Un metal alb, cu o greutate atomică de 51,2 care se află în micĭ cantitățĭ într’un mare număr de minerale, în argile, bazalturĭ ș. a. E înrudit cu cositoru.

cincĭ num. (lat. quinque, pop. cinque, vgr. pénte, eolic pémpe, got. fimf, germ. fünf, vsl. pentĭ; it. cinque, pv. cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). Număr egal cu suma degetelor de la o mînă, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al ereĭ), regimentu 5, pagina 5. Cincĭ-coade, căldărușă, o plantă; cincĭ-degete, o plantă rozacee tîrîtoare ([potentilla reptans]. V. scrîntitoare); cincĭ-foĭ, o plantă umbeliferă care crește pin pădurile umbroase și umede și care are proprietățĭ astringente ([sanicula europaea]. V. sănicĭoară).

volum n. 1. carte legată sau broșată; 2. întinderea sau grosimea unui obiect; 3. spațiu ocupat de un corp, abstracțiune făcând de massa sa.

Vest n. apus, occident (ca punct cardinal).

cinci num. 1. număr nepereche între 4 și 6; 2. Bot. cinci coade, căldărușă: cinci-degete, pl. plantă târîtoare ale cărei frunze au de regulă cinci foliole (Potentilla reptens); cinci-foi, scrintitoare. [Lat. QUINQUE].

VOLUM² ~e n. 1) Carte legată sau broșată. 2) Fiecare dintre asemenea cărți ce alcătuiesc o lucrare. ~ul doi al operei lui Eminescu. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

VOLUM¹ ~e n. 1) Spațiu tridimensional pe care îl ocupă un corp; mărimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globală. ~ul producției. ~ul investițiilor. 3) Debit al unei ape curgătoare sau al unei fântâni. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumentale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

VOLT ~ți m. fiz. Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. /<fr. volt

VEST n. la sing. (în opoziție cu est) 1) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; asfințit. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; apus; asfințit; occident. 3) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; asfințit; apus; occident. /< ger. West[en]

VANADIU n. Metal alb de culoare albă-argintie, folosit la fabricarea oțelurilor de calitate superioară. /<fr. vanadium

CINCI² num. card. 1) Patru plus unu. ~ case. 2) (cu valoare de num. ord.) Al cincilea; a cincea. /<lat. cinque

CINCI¹ m. 1) Număr constând din cinci unități. Adunați ~ cu ~. 2) Cifra 5 sau V. 3) Obiect marcat cu cifra dată. /<lat. cinque

VOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu tensiunea aplicată la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. (< fr. volt)

VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din apusul Europei și din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.

VEST s. n. punct cardinal opus estului; apus; occident. (< germ. West)

VANADIU s. n. metal dur, casant, cenușiu, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale. (< fr. vanadium)

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al cărui capăt era legat de un bețișor în jurul căruia se înfășura. ♦ (Astăzi) Carte broșată sau legată; tom. II. 1. Spațiul ocupat de un corp. ♦ Mărimea spațiului unui corp, aflată cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apă al) unei fîntîni, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

VOLT s.m. Unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzînd tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

VEST s.n. Apus. [< germ. West].

VANADIU s.n. Metal dur, care nu se găsește liber în natură și care se folosește la pregătirea oțelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium].

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care-l ocupă un corp. Volumul unei piramide se află înmulțind aria bazei cu înălțimea și împărțind rezultatul la trei. GEOMETRIA S. 65. Balonul umflat este în întregime umplut cu gaz, astfel încît la o schimbare de poziție volumul gazului rămîne constant. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 81. ♦ Extensiune în spațiu, mărime a unui corp din punct de vedere al celor trei dimensiuni. [Pisicuța] nici măcar nu se îndoi cînd eu îmi așezai pe spatele ei volumul respectabil al persoanei mele cu întreg tarhatul meu de drum. HOGAȘ, M. N. 10. 2. Masă de apă debitată de o fîntînă, de un izvor, de un rîu, un fluviu. 3. Totalul bunurilor realizate sau realizabile de către întreprindere într-un interval dat. 4. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de radio. II. Carte (legată sau broșată); tom. În afară de nenumărate volume de nuvele și piese de teatru, Leonov a publicat și cîteva mari romane. STANCU, U.R.S.S. 15. În cîțiva ani [Anghel] a risipit în dreapta și-n stînga, în volume și reviste, impresii, povestiri, teatru, poezii. SADOVEANU, E. 172. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr. EMINESCU, O. I 108. – Pl. și: (învechit) volumuri (ALECSANDRI, S. 148).

VOLT, volți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial. Volt pe metru = unitate de măsură a imensității cîmpului electric.

VEST s. n. (În opoziție cu est) Unul dintre cele patru puncte cardinale, partea unde apune soarele; apus.

VANADIU s. n. Metal dur de culoare cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit la fabricarea oțelurilor.

CINCI num. card. Număr egal cu acela al degetelor de la o mînă, avînd în numărătoare locul între patru și șase; se indică prin cifra 5. Cinci și cu cinci fac zece. ▭ În ziua dîntîi doi vînători pieiră. A doua zi și a treia zi mai căzură cinci. NEGRUZZI, S. I 173. ◊ (Adjectival) Mi-am adus aminte că am un băiețaș de cinci ani. CAMIL PETRESCU, U. N. 176. Vorba ceea: sînt cinci degete la o mînă și nu samănă toate unul cu altul. CREANGĂ, P. 19. ◊ (Substantivat) Trei mă țin, trei mă poartă, cinci mă duc de mă adapă (Condeiul). SBIERA, P. 322. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc.) E cinci fără un sfert. Cinci fără paisprezece. C. PETRESCU, C. V. 169. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul cinci. ▭ La ora cinci dimineața... peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de telecomunicații. II. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

v smi [P: ~ve] 1 A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei v (1), consoană fricativă, labiodentală, sonoră.