2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

versuire sf [At: ASACHI, S. L. I, 41 / Pl: ~ri / E: versui] (Înv) 1-2 Versificare (1-2). 3-4 Versificație (1-2).

versuire s.f. (înv.) Acțiunea de a versui și rezultatul ei. • pl. -i. /v. viersui.

VERSUÍ, versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.

VERSUÍ, versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.

versui [At: VALIAN, V. / Pzi: ~esc / E: vers + -ui] (Înv) 1 vi A versifica (1). 2 vt A versifica (2).

versui vb. IV. intr. (înv.) A versifica. • prez.ind. -iesc. /vers + -ui.

versuì v. a face versuri: în fruntea tuturora ce ’ntr’una versuesc AL.

versuì v. a grăi: mâna în șale că punea și așa că-mi versuia POP. [V. viers].

*versífic, a v. intr. (lat. versi-fico, -ficáre. V. veri-fic). Fac versurĭ (bune saŭ rele). V. tr. Pun în versurĭ: a versifica o fabulă. – Pe la 1840 și versuĭesc.

versuĭésc și verșuĭésc, V. versific și vĭersuĭesc.

vĭersuĭésc și ve- v. intr. și tr. (d. vĭers). Pop. Glăsuĭesc. – Și verș-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versuí (a ~) (a versifica) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. versuiésc, imperf. 3 sg. versuiá; conj. prez. 3 să versuiáscă

versuí (a versifica) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. versuiésc, imperf. 3 sg. versuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. versuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERSUÍRE s. v. versificare, versificație.

versuire s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAȚIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

versuire bisericească (Biz.) v. eh.

versuí, versuiesc, vb. intranz. – (reg.) A cânta: „Veniț, păstori, în Vifleim, / Lu’ Hristos să-i versuim” (Papahagi, 1925: 234; Borșa). – Din vers + suf. -ui (DEX, MDA).

Intrare: versuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versuire
  • versuirea
plural
  • versuiri
  • versuirile
genitiv-dativ singular
  • versuiri
  • versuirii
plural
  • versuiri
  • versuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: versui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • versui
  • versuire
  • versuit
  • versuitu‑
  • versuind
  • versuindu‑
singular plural
  • versuiește
  • versuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • versuiesc
(să)
  • versuiesc
  • versuiam
  • versuii
  • versuisem
a II-a (tu)
  • versuiești
(să)
  • versuiești
  • versuiai
  • versuiși
  • versuiseși
a III-a (el, ea)
  • versuiește
(să)
  • versuiască
  • versuia
  • versui
  • versuise
plural I (noi)
  • versuim
(să)
  • versuim
  • versuiam
  • versuirăm
  • versuiserăm
  • versuisem
a II-a (voi)
  • versuiți
(să)
  • versuiți
  • versuiați
  • versuirăți
  • versuiserăți
  • versuiseți
a III-a (ei, ele)
  • versuiesc
(să)
  • versuiască
  • versuiau
  • versui
  • versuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

versuire

etimologie:

versui

etimologie:

  • Vers + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09