2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

versificator, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 81 / V: (înv) ~cător sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat versificator, fr versificateur] 1 Persoană care compune lucrări în versuri (1) Si: (asr) versuitor. 2 Autor de versuri considerat din punctul de vedere al versificației (1). 3 (Dep) Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică) Si: stihuitor.

versificator, -oare s.m., s.f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decît inspirația poetică). • pl. -ori, -oare. /<fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Cel care face versuri; (în special) cel care scrie versuri cu ușurință, dar este lipsit de darul poetic.

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].

VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)

VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur

versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posedă mai multă înlesnire în facerea versurilor decât geniu și invențiune poetică.

*versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît și mare poet.

versificător sm vz versificator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versificatór s. m., pl. versificatóri

versificatór s. m., pl. versificatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

Intrare: versificator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versificator
  • versificatorul
  • versificatoru‑
plural
  • versificatori
  • versificatorii
genitiv-dativ singular
  • versificator
  • versificatorului
plural
  • versificatori
  • versificatorilor
vocativ singular
  • versificatorule
plural
  • versificatorilor
Intrare: versificător
versificător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

versificator, -oare versificatoare

  • 1. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stihuitor versuitor
    • 1.1. Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: poet, -ă poetastru

etimologie: