9 definiții pentru versificatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

versificator, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 81 / V: (înv) ~cător sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat versificator, fr versificateur] 1 Persoană care compune lucrări în versuri (1) Si: (asr) versuitor. 2 Autor de versuri considerat din punctul de vedere al versificației (1). 3 (Dep) Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică) Si: stihuitor.

versificator, -oare s.m., s.f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decît inspirația poetică). • pl. -ori, -oare. /<fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Cel care face versuri; (în special) cel care scrie versuri cu ușurință, dar este lipsit de darul poetic.

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].

VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)

*versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît și mare poet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versificatoáre s. f., g.-d. art. versificatoárei; pl. versificatoáre

versificatoáre s. f., g.-d. art. versificatoárei; pl. versificatoáre

Intrare: versificatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versificatoare
  • versificatoarea
plural
  • versificatoare
  • versificatoarele
genitiv-dativ singular
  • versificatoare
  • versificatoarei
plural
  • versificatoare
  • versificatoarelor
vocativ singular
  • versificatoare
  • versificatoareo
plural
  • versificatoarelor

versificator, -oare versificatoare

  • 1. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stihuitor versuitor
    • 1.1. Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: poet, -ă poetastru

etimologie: