10 definiții pentru „versatil”   declinări

VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.

VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livr.; despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.

VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Care își schimbă ușor părerile sau atitudinile; lipsit de fermitate, nestatornic. Vlad Boțulescu de Mălăiești acest personagiu versatil, cu existența curioasă, e un adevărat cărturar. IORGA, L. I 506.

versatíl adj. m., pl. versatíli; f. versatílă, pl. versatíle

versatíl adj. m., pl. versatíli; f. sg. versatílă, pl. versatíle

VERSATÍL, -Ă adj. (Liv.; despre oameni) Nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. [< fr. versatile, cf. lat. versatilis].

VERSATÍL, -Ă adj. (despre oameni) nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. (< fr. versatile, lat. versatilis)

VERSATÍL ~ă (~i, ~e) rar (mai ales despre persoane) Care își schimbă cu ușurință părerile; lipsit de fermitate; schimbător; instabil; nestatornic. Opinie publică ~ă. /<fr. versatile

versatil a. schimbăcios, nestatornic: caracter versatil.

*versátil, -ă adj. (lat. versátilis, d. versari, a se învîrti). Schimbăcĭos, nestatornic, venal, care se schimbă după interes: om, caracter versatil. Adv. A te purta versatil. – Fals -tíl (fr. versatile).