17 definiții pentru veronică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

veroni1 sf [At: COTEANU, PL. 13 / Pl: ~ici, (îvr) ~ice / E: lat veronica] 1 (Bot) Ventrilică (1) (Veronica officinalis). 2 (Bot) Bobornic (Veronica beccabunga). 3 (Bot) Șopârliță (Veronica teucrium). 4 (Bot) Șopârliță (Veronica chamaedrys). 5 (Bot) Șopârliță (Veronica Bachofeni). 6 (Bot) Șopârliță (Veronica orchidea). 7 (Bot) Șopârliță (Veronica longifolia). 8 (Bot) Șopârliță (Veronica prostrata). 9 (Bot) Șopârliță (Veronica serpyllifolia). 10 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și flori mici, albastre-azurii (Veronica arvensis). 11 (Îc) ~-de-primăvară Plantă erbacee cu tulpina subțire și cu frunze opuse, de culoare verde-deschis (Veronica verna).

veroni3 sf [At: DN3 / Pl: ~ice / E: fr véronique, sp veronica] (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el.

veroni2 sf [At: DN3 / Pl: ~ice / E: it veronica] (Bis) 1 Imagine a lui Hristos imprimată pe o batistă. 2 Batistă pe care este imprimat chipul lui Hristos.

veroni1 s.f. (bot.) Ventrilică (Veronica officinalis). • pl. -ci. /<lat. veronica, fr. véronique.

veroni2 s.f. 1 (bis.) Imagine a chipului lui Iisus Hristos imprimată pe o maramă. ♦ Maramă albă pe care este imprimat chipul lui Iisus Hristos. 2 Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lîngă el, agitînd capa. ♦ Capă a toreadorului, care conține imaginea chipului lui Iisus Hristos. • /<it. veronica, sp. verónica; cf. nm. pr. Veronica, tînără evreică, care, după tradiția evanghelică, a șters fața lui Iisus Hristos în timpul drumului spre Golgota.

VERONÍCĂ3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].[1]

  1. În sp. ortografierea este verónica, nu veronica. tavi

VERONÍCĂ2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului].

VERONÍCĂ1 s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique].

VERONÍCĂ3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)

VERONÍCĂ2 s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ◊ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica)

VERONÍCĂ1 s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique)

VERONÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice. /<lat. veronica

veronică f. plantă cu flori albastre, numită popular ventrilică.

*veronícă f., pl. ĭ (din latina botaniștilor veronica, d. numele sfinteĭ Veronica; ngr. veronika, vgr. Berenike și Pherenike, adică „aducătoare de biruință”; it. sp. verónica, cu acc. schimbat). Bot. Numele maĭ multor plante scrofuloriacee. V. voronică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERONÍCĂ s. v. sporiș, verbină.

Intrare: veronică
veronică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veroni
  • veronica
plural
  • veronici
  • veronicile
genitiv-dativ singular
  • veronici
  • veronicii
plural
  • veronici
  • veronicilor
vocativ singular
plural