veronică³ sf [At: DN³ / Pl: ~ice / E: fr véronique, sp veronica] (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el.

veronică² s.f. 1 (bis.) Imagine a chipului lui Iisus Hristos imprimată pe o maramă. ♦ Maramă albă pe care este imprimat chipul lui Iisus Hristos. 2 Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lîngă el, agitînd capa. ♦ Capă a toreadorului, care conține imaginea chipului lui Iisus Hristos. • /<it. veronica, sp. verónica; cf. nm. pr. Veronica, tînără evreică, care, după tradiția evanghelică, a șters fața lui Iisus Hristos în timpul drumului spre Golgota.

VERONICĂ³ s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lîngă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].^[1]

VERONICĂ³ s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)

veronică s. f., pl. veronici