3 definiții pentru vernacular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERNACULÁR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen].

VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vernaculár adj. m., pl. vernaculári; f. sg. vernaculáră, pl. vernaculáre

Intrare: vernacular
vernacular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vernacular
  • vernacularul
  • vernacularu‑
  • vernacula
  • vernaculara
plural
  • vernaculari
  • vernacularii
  • vernaculare
  • vernacularele
genitiv-dativ singular
  • vernacular
  • vernacularului
  • vernaculare
  • vernacularei
plural
  • vernaculari
  • vernacularilor
  • vernaculare
  • vernacularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)