Definiția cu ID-ul 1251612:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vernacular, -ă adj. Care este propriu unei anumite țări; autohton, indigen. ◊ Limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. • pl. -i, -e. /<fr. vernaculaire, cf. lat vernacŭlus, -a, -um „indigen” <verna, -ae „sclav născut în casa stăpînului”.