vermină sfs [At: I. IONESCU, M. 476 / E: fr vermine] (Csc) 1 Insecte parazite (purici, păduchi etc.), care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (ca urmare a lipsei de curățenie) Si: (înv) viermet Vz viermăt (4). 2 (Fig) Ansamblu de indivizi declasați, periculoși, de la periferia societății. 3 (Fig) Furnicar de oameni. 4 (Csc; pcf cu vierme) Mulțime de viermi, de insecte etc.

vermină s.f. Colect. 1 Insecte parazite (purici, păduchi etc.) care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (ca urmare a lipsei de igienă). ♦ Fig. Furnicar de oameni. Își făcuse loc cu coatele prin vermina peroanelor (G. M. ZAMF.). ♦ Fig. Ansamblu de indivizi declasați, periculoși, de la periferia societății. E ros de vermina neproductivă și nenațională a grecilor levantini (CĂL.). 2 (prin confuzie cu „vierme”) Mulțime de viermi, de insecte etc. Lingurița..., ceașca... sînt acoperite numaidecît de o vermină neagră (CĂL.). • /<fr. vermine, lat. pl. n. .vermĭna.

VERMINĂ s. f. (Cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi) care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale, favorizate de lipsa de curățenie. Frica de a se umplea de vermină. I. IONESCU, M. 476. ♦ Fig. (Cu sens colectiv) Indivizi periculoși societății. Și deasupra acestei vermine sociale... se etalează marele bazar de forme goale și pompoase. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Rar) Furnicar (de oameni). Îi întorsese spatele, își făcuse loc cu coatele prin vermina peroanelor, trecuse pe sub podul de fier de la scăricică, fugind printre linii și ieșise în șoseaua Basarab. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 191.

VERMINĂ s.f. 1. (Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici). 2. (Fig.) Indivizi suspecți. [< fr. vermine, cf. lat. vermis – vierme].

VERMINĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecți, dăunători societății. (< fr. vermine)

VERMINĂ ~e f. 1) Clasă de insecte parazite (reprezentanți: păduchii, puricii). 2) Insectă din această clasă. 3) fig. Indivizi de la periferia societății. /<fr. vermine

vermină f. 1. numele dat insectelor parazite (purici, păduchi, etc.): un șoim ce-l roade o lacomă vermină AL.; 2. fig. oameni ticăloși sau periculoși.

vermină s. f., g.-d. art. verminei

vermină s. f., g.-d. art. verminei

vermină s. f., g.-d. art. verminei; pl. vermine

VERMINĂ s. v. paraziți.

vermină s. v. PARAZIȚI.