VERMINĂ s. f. (Cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi) care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale, favorizate de lipsa de curățenie. Frica de a se umplea de vermină. I. IONESCU, M. 476. ♦ Fig. (Cu sens colectiv) Indivizi periculoși societății. Și deasupra acestei vermine sociale... se etalează marele bazar de forme goale și pompoase. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Rar) Furnicar (de oameni). Îi întorsese spatele, își făcuse loc cu coatele prin vermina peroanelor, trecuse pe sub podul de fier de la scăricică, fugind printre linii și ieșise în șoseaua Basarab. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 191.