16 definiții pentru verigar verigariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

verigar sm [At: COTEANU, PL. 17 / V: ~iu / Pl: ~i / E: verigă + ar] 1 Specie de arbust sălbatic cu flori mici galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative, care crește prin tufișuri și prin păduri Si: verigaș (1), (reg) mălin, pațachină, porumbel, părul-ciutei, poama-câinelui, spinul-cerbului, (îvr) verigică, verigigar (Rhamnus cathartica). 2 (Îf verigariu) Arbust cu frunze opuse până la alterne, cu flori mici galbene-verzui, care crește pe roci calcaroase (Rhamnus tinctoria). 3 (Bot) Glădici (Acer tataricum). 4 (Bot) Salbă-mare (Evonymus latifolius).

verigar s.m. (bot.) Numele mai multor specii de arbuști sălbatici care cresc prin tufișuri și prin păduri, care au fructele în formă de boabe roșii sau negre și ale căror ramuri sînt terminate prin cîte un spin: a) arbust cu florile mici, galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative (Rhamnus cathartica); b) arbust cu frunzele opuse pînă la alterne, cu florile mici galbene-verzui, care crește pe roci calcaroase (Rhamnus tinctoria); c) glădici (Acer tataricum). • pl. -i. și verigariu s.m. /verigă + -ar.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cîte un spin, cu flori mici galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, care închid cîte doi, trei sîmburi tari (fructele și rădăcina se întrebuințează în medicină pentru proprietățile lor purgative) (Rhamnus cathartica).

VERIGÁR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative. /verigă + suf. ~ar

verigar m. Bot. Tr. gladiș (după frunzele-i ovale).

verigár m. (d. verigă, după forma fructelor luĭ. Tot așa germ. ring-ahorn și ung. gyürü-juhar). Pațachină, un copăcel. Gladiș.

VERIGÁRIU s. m. v. verigar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușin, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.

verigar s. v. GLADIȘ. GLĂDICI. SALBĂ-MOALE.

VERIGAR s. (BOT.; Rhamnus cathartica) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușîn, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rîios, lemnul-cîinelui, poama-cîinelui, spin-alb, spinele-cerbului.

Intrare: verigar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verigar
  • verigarul
  • verigaru‑
plural
  • verigari
  • verigarii
genitiv-dativ singular
  • verigar
  • verigarului
plural
  • verigari
  • verigarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verigariu
  • verigariul
  • verigariu‑
plural
  • verigarii
  • verigariii
genitiv-dativ singular
  • verigariu
  • verigariului
plural
  • verigarii
  • verigariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verigar Rhamnus verigariu

  • 1. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1.) (Rhamnus cathartica).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: pațachină

etimologie:

  • Verigă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX