verigar sm [At: COTEANU, PL. 17 / V: ~iu / Pl: ~i / E: verigă + -ar] 1 Specie de arbust sălbatic cu flori mici galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative, care crește prin tufișuri și prin păduri Si: verigaș (1), (reg) mălin, pațachină, porumbel, părul-ciutei, poama-câinelui, spinul-cerbului, (îvr) verigică, verigigar (Rhamnus cathartica). 2 (Îf verigariu) Arbust cu frunze opuse până la alterne, cu flori mici galbene-verzui, care crește pe roci calcaroase (Rhamnus tinctoria). 3 (Bot) Glădici (Acer tataricum). 4 (Bot) Salbă-mare (Evonymus latifolius). corectat(ă)