2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.

VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.

verificat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: verifica] 1 A cărui exactitate a fost confirmată prin confruntare cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil. 2 A cărui autenticitate a fost constatată. 3 Care a fost supus unui control pentru a constata dacă corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. 4 (D. oameni) Care a fost supus unei verificări (7) (profesionale). 5 Experimentat2 (2). 6 (Pex) Demn de încredere.

verificat, -ă adj. 1 Care a fost supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. Își bazează studiul pe fapte certe și verificate. 2 A cărui valoare, calitate a fost cercetată, examinată (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. Marca fabricii este de o calitate verificată. ♦ A cărui autenticitate, corectitudine a fost constatată, confirmată sau stabilită. 3 (despre oameni) Cu experiență, priceput, încercat. ♦ Ext. Capabil, demn de încredere. Un prieten verificat. • pl. -ți, – te. /v. verifica.

VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil.

VERIFICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A VERIFICA. 2) fig. (despre persoane) Care are multă experiență de viață. /v. a verifica

VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

verifica [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) verifia / Pzi: verific / E: lat verificare, fr vérifier] 1 vt A se asigura de exactitatea unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntarea acestora cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil. 2 vt A confirma autenticitatea unui fapt, a unei afirmații etc. 3 vr (D. persoane) A se dovedi într-un anumit fel. 4 vt A supune unei analize pentru a constata dacă ceva corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date Si: a controla (1). 5 vt (C. i. mașini, aparate, ansambluri tehnice etc.) A proba pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. 6 vt (Mat) A efectua o operație sau un număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). 7 vt (Mat) A proba (prin calcul) exactitatea unui număr sau a unei operații. 8 vt (C. i. texte scrise, procedee artistice etc.) A revizui. 9 vt (Rar; pex; c. i. instituții) A inspecta. 10 vt A cerceta pe cineva pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 11 vt A analiza atitudinea, afirmațiile etc. cuiva prin confruntare cu faptele, cu evenimentele la care a participat etc.

verifica vb. I. tr. 1 A supune ceva unui control, unei analize pentru a (putea) constata dacă se îndeplinesc condițiile cerute, dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. sau dacă este conform cu ceea ce ar trebui să fie. Cu inventarul în mînă,... verifică piesă cu piesă (CĂL.). ◊ (abs.) Mîine dimineață mergem să verificăm amîndoi (E. LOV.). ◊ (refl. pas.) Se verifica dacă și cît a plătit contribuabilul (PAN.). ♦ (compl. indică texte scrise, procedee artistice etc.) A revizui. A mai verificat o dată articolul înainte de a-l da la tipar. ♦ Ext (compl. indică instituții) A controla, a inspecta. 2 (compl. indică mașini, aparate, instalații tehnice etc.) A controla, a încerca, a proba pentru a constata buna funcționare, performanțele tehnice etc. Își verifică arma automată de la șold (E. BAR.). 3 (mat.) A efectua o operație sau un număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). ♦ A proba (prin calcul) exactitatea unui rezultat, a unei operații. 4 (compl. indică oameni) A cerceta pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției, calității pe care o deține, misiunii care i se încredințează. L-a verificat să vadă dacă și-a făcut bine treaba.(compl. indică atitudini, manifestări, afirmații etc. ale oamenilor) A examina, a analiza prin confruntare cu faptele, cu evenimentele etc. la care a participat cineva. 5 (compl. indică ipoteze, teorii etc.) A cerceta, a examina valoarea, calitatea (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. Am vrut numai să-mi verific părerea (CA. PETR.). ♦ A constata, a confirma sau a stabili autenticitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații. Dacă credința mea e verificată de fapte, cu atît mai bine (RALEA). ◊ (refl. pas.) Insist... să arăt cît de bine se verifică și de astă dată afirmațiile lui (IORD.). ♦ (refl.; despre persoane) A se dovedi, a se arăta, a se manifesta într-un anumit fel. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului (CĂL.). • prez.ind. verific. /<fr. vérifier, lat. verificare <vērus „adevărat”, facĕre „a face”.

VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dacă corespunde adevărului, realității sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține.

VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)

A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier

verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.

*verífic, a v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 verífică

verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice

verifica (ind. prez. 3 sg. și pl. verifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERIFICÁT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. v. revizuit. 4. v. dovedit.

VERIFICAT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. controlat, revăzut, revizuit. (Text ~.) 4. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, probat. (Ce ți-am spus e lucru ~.)

arată toate definițiile

Intrare: verificat
verificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verificat
  • verificatul
  • verificatu‑
  • verifica
  • verificata
plural
  • verificați
  • verificații
  • verificate
  • verificatele
genitiv-dativ singular
  • verificat
  • verificatului
  • verificate
  • verificatei
plural
  • verificați
  • verificaților
  • verificate
  • verificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: verifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verifica
  • verificare
  • verificat
  • verificatu‑
  • verificând
  • verificându‑
singular plural
  • verifică
  • verificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • verific
(să)
  • verific
  • verificam
  • verificai
  • verificasem
a II-a (tu)
  • verifici
(să)
  • verifici
  • verificai
  • verificași
  • verificaseși
a III-a (el, ea)
  • verifică
(să)
  • verifice
  • verifica
  • verifică
  • verificase
plural I (noi)
  • verificăm
(să)
  • verificăm
  • verificam
  • verificarăm
  • verificaserăm
  • verificasem
a II-a (voi)
  • verificați
(să)
  • verificați
  • verificați
  • verificarăți
  • verificaserăți
  • verificaseți
a III-a (ei, ele)
  • verifică
(să)
  • verifice
  • verificau
  • verifica
  • verificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verificat

  • 1. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi verifica
    surse: DEX '98 DEX '09

verifica

  • 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: controla attach_file 4 exemple
    exemple
    • Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211.
      surse: DLRLC
    • Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161.
      surse: DLRLC
  • 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: examina

etimologie: