14 definiții pentru veridic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus.

VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus.

veridic, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 212 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr véridique] 1 (D. fapte, manifestări etc. ale oamenilor) Care corespunde realității Si: adevărat, real. 2 (D. creațiile oamenilor) Care reproduce fidel realitatea Si: realist. 3 (D. oameni) Care este sincer.

VERÍDIC, -Ă, veridici, -e, adj. Care este conform cu adevărul; care înfățișează realitatea; adevărat, real. Să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. ◊ (Adverbial) Manolachi spune veridic lucruri pe care le-a văzut cu ochii săi. IORGA, L. II 102.

VERÍDIC, -Ă adj. Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. [Cf. lat. veridicus, fr. véridique].

VERÍDIC, -Ă adj. adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus)

VERÍDIC ~că (~ci, ~ce) Care este în concordanță cu adevărul; conform adevărului; autentic; veritabil. Mărturie ~că. /<fr. veridique, lat. veridicus

veridic a. 1. care spune obișnuit adevărul: om veridic; 2. conform adevărului: mărturie veridică.

*verídic, -ă adj. (lat. veridicus, d. verus, adevărat, și ducere, a zice). Care spune din obișnuință adevăru: om veridic. Conform adevăruluĭ: mărturie veridică. Adv. În mod veridic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verídic adj. m., pl. verídici; f. verídică, pl. verídice

verídic adj. m., pl. verídici; f. sg. verídică, pl. verídice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERIDIC adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veritabil. (Un lucru ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VERIDIC (< fr. véridique < lat. veridicus, adevărat, real) În artă, veridicul înseamnă reflectarea artistică, conformă cu adevărul vieții, cu realitatea. Însușirea de a fi veridic, de a înfățișa în spiritul adevărului, este denumită veridicitate. Arta fiind considerată de estetica marxistă ca reflectare a realității, în concordanță cu cerințele adevărului, veridicitatea devine însușirea ei fundamentală. Datorită veridicității, arta realistă își împlinește și funcția de cunoaștere a vieții, căpătînd și valoarea de document istoric al unei anumite epoci istorice, transfigurată în imagini durabile și adînc adevărate.

Intrare: veridic
veridic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veridic
  • veridicul
  • veridicu‑
  • veridică
  • veridica
plural
  • veridici
  • veridicii
  • veridice
  • veridicele
genitiv-dativ singular
  • veridic
  • veridicului
  • veridice
  • veridicei
plural
  • veridici
  • veridicilor
  • veridice
  • veridicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veridic

etimologie: