veridic, -ă adj. 1 (despre fapte, manifestări etc. ale oamenilor) Care este real, adevărat, exact. Să-ți povestesc o întîmplare absolut veridică (CAR.). ◊ (adv.) Spune veridic lucruri pe care le-a văzut cu ochii săi (IORGA). ♦ (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) Care este sau pare a fi conform cu realitatea, care este bazat pe realitate; care reproduce fidel realitatea. Portrete veridice, pline de observație exactă (RALEA). 2 (despre oameni) Care spune adevărul; care este sincer, franc, exact. • pl. -ci, -ce. /<fr. véridique, lat. veridĭcus, -a, -um.