11 definiții pentru veric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.Văr + suf. -ic.

VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.Văr + suf. -ic.

veric sm [At: GORJAN, H. I, 105/19 / V: (reg) vărinc / Pl: ~ici / E: văr + -ic] 1-2 (Reg; șhp; dov) Văr (1-2). 3 (Pfm; la vocativ) Termen de adresare către o persoană de sex masculin care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă o atitudine condescendentă. 4 (Pfm; la vocativ) Adresare retorică utilizată de cineva în cursul unei povestiri (orale), pentru a-și marca afectiv implicarea față de cele relatate și pentru a menține interesul auditorului.

veric s.m. (pop.; fam.; ca termen de adresare) Dim. al lui văr. ♦ Termen întrebuințat în cursul unei povestiri pentru a exprima, exclamativ, uimire, mirare, admirație etc. • pl. -ci. și (reg.) vărinc s.m. /văr + -ic.

VERÍC, verici, s. m. (Mai ales la vocativ) Diminutiv al lui văr. Eu sînt de părere, vericilor... să o luăm mai bine din loc, care pe unde poate. PAS, L. I 18. Crezi tu, măi vericule, că nu m-a usturat la ficați? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 243. Se întoarse, cînd ce să vezi? Unde venea, măre vericule, asupra lui năbădăioasa de scorpie. ISPIRESCU, L. 138.

veríc, -ă s. (dim. d. văr). Vest. Epitet prietenos cuĭ-va.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veric (pop., fam.) s. m., pl. verici

veric (pop., fam.) s. m., pl. verici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: veric
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veric
  • vericul
  • vericu‑
plural
  • verici
  • vericii
genitiv-dativ singular
  • veric
  • vericului
plural
  • verici
  • vericilor
vocativ singular
  • vericule
  • verice
plural
  • vericilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veric, vericisubstantiv masculin

  • 1. popular familiar (Ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: verișor
    • format_quote Eu sînt de părere, vericilor... să o luăm mai bine din loc, care pe unde poate. PAS, L. I 18. DLRLC
    • format_quote Crezi tu, măi vericule, că nu m-a usturat la ficați? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 243. DLRLC
    • format_quote Se întoarse, cînd ce să vezi? Unde venea, măre vericule, asupra lui năbădăioasa de scorpie. ISPIRESCU, L. 138. DLRLC
etimologie:
  • Văr + sufix -ic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.