8 definiții pentru veric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.Văr + suf. -ic.

VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.Văr + suf. -ic.

veric sm [At: GORJAN, H. I, 105/19 / V: (reg) vărinc / Pl: ~ici / E: văr + -ic] 1-2 (Reg; șhp; dov) Văr (1-2). 3 (Pfm; la vocativ) Termen de adresare către o persoană de sex masculin care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă o atitudine condescendentă. 4 (Pfm; la vocativ) Adresare retorică utilizată de cineva în cursul unei povestiri (orale), pentru a-și marca afectiv implicarea față de cele relatate și pentru a menține interesul auditorului.

VERÍC, verici, s. m. (Mai ales la vocativ) Diminutiv al lui văr. Eu sînt de părere, vericilor... să o luăm mai bine din loc, care pe unde poate. PAS, L. I 18. Crezi tu, măi vericule, că nu m-a usturat la ficați? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 243. Se întoarse, cînd ce să vezi? Unde venea, măre vericule, asupra lui năbădăioasa de scorpie. ISPIRESCU, L. 138.

veríc, -ă s. (dim. d. văr). Vest. Epitet prietenos cuĭ-va.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veríc (pop., fam.) s. m., pl. veríci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERÍC s. v. văr, verișor.

Intrare: veric
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veric
  • vericul
  • vericu‑
plural
  • verici
  • vericii
genitiv-dativ singular
  • veric
  • vericului
plural
  • verici
  • vericilor
vocativ singular
  • vericule
  • verice
plural
  • vericilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veric

  • 1. popular familiar (Ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: verișor, verișoară 3 exemple
    exemple
    • Eu sînt de părere, vericilor... să o luăm mai bine din loc, care pe unde poate. PAS, L. I 18.
      surse: DLRLC
    • Crezi tu, măi vericule, că nu m-a usturat la ficați? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 243.
      surse: DLRLC
    • Se întoarse, cînd ce să vezi? Unde venea, măre vericule, asupra lui năbădăioasa de scorpie. ISPIRESCU, L. 138.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Văr + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09