10 definiții pentru „veracitate”   declinări

VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. f. Faptul de a fi conform cu adevărul, calitatea a tot ce este conform cu realitatea. Faptul se complică astfel într-un mod care ar da loc oarecărei îndoieli asupra veracității lui. ALECSANDRI, S. 92. A avut în vedere mai mult interesul său pecuniar decît acel al științei, care cere mai presus de toate veracitate și mai ales probitate. I. IONESCU, M. 107.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

veracitáte (livr.) s. f., g.-d. art. veracitắții

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

veracitáte s. f., g.-d. art. veracității

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridicitate.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE f. livr. 1) Caracter veridic; veridicitate; autenticitate. Veracitatea unei mărturii. 2) Caracter fidel; fidelitate. A relata cu veracitate. [G.-D. veracității] /<fr. veracité

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*veracitáte f. (lat. verácitas, -átis, d. verax, adevărat). Calitatea de a fi adevărat: a stabili veracitatea unuĭ fapt.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink