VERACITATE s. f. Faptul de a fi conform cu adevărul, calitatea a tot ce este conform cu realitatea. Faptul se complică astfel într-un mod care ar da loc oarecărei îndoieli asupra veracității lui. ALECSANDRI, S. 92. A avut în vedere mai mult interesul său pecuniar decît acel al științei, care cere mai presus de toate veracitate și mai ales probitate. I. IONESCU, M. 107.