11 definiții pentru ventrilică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTRILÍCĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis).Et. nec.

ventrili sf [At: COTEANU, PL. 13 / V: (înv) vin~, (reg) vindr~ / Pl: ~ici / E: vintre + -ilică] 1 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată spre vârf, acoperită cu peri aspri, cu frunzele obovale, îngustate într-un pețiol scurt, cu florile albastre-deschis, albe sau trandafirii Si: șopârliță, veronică (1), ventricea (2), (reg) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-pierit (Veronica officinalis). 2 (Bot) Șopârliță (Veronica latifolia). 3 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu flori mari, albastre, care cresc la subsuoara frunzelor Si: ventricea (1) (Veronica persica). 4 (Bot) Bobornic (Veronica prostrata). 5 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare sau ascendentă, adesea ramificată de la bază, cu frunzele galbene-verzui, cu florile mai ales albe cu dungi albăstrii (Veronica agrestis). 6 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina simplă, cu florile albastre, care crește prin fânețe și prin pășuni (Veronica spicata).

VENTRILÍCĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis).Et. nec.

VENTRILÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care crește prin regiunile cu climă temperată. /Orig. nec.

ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventrilícă s. f., g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíci

ventrilícă s. f., g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTRILÍCĂ s. (BOT.) 1. (Veronica tournefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit. modificată

VENTRILÍCĂ s. v. iarba-șarpelui.

VENTRILI s. (BOT.) 1. (Veronica tournefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit.

ventrili s. v. IARBA-ȘARPELUI.

Intrare: ventrilică
ventrilică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventrili
  • ventrilica
plural
  • ventrilici
  • ventrilicile
genitiv-dativ singular
  • ventrilici
  • ventrilicii
plural
  • ventrilici
  • ventrilicilor
vocativ singular
plural

ventrilică toumefortii Veronica

  • 1. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis).
  • 2. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor (Veronica tournefortii).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: iarba-șarpelui ventricea

etimologie: