2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTRÍCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.

VENTRÍCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.

VENTRÍCUL, ventricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de jos ale inimii. Sîngele din întreg organismul se varsă în camerele superioare ale inimii... de aci în camerele inferioare numite ventricule. ANATOMIA 47. Ventriculul se dilată mai mult decît înainte în timpul diastolei. DANIELOPOLU, F. N. II 31.

VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece].

VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)

VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus[1]

  1. Definiția se referă la un substantiv, iar formele prezentate sugerează un adjectiv (nesusținut de alte surse). — gall

*ventrícul n., pl. e (lat. ventriculus, dim. d. venter, pîntece. V. ventral, vintre). Anat. Cavitate la diferite organe: ventriculele inimiĭ. V. auriculă.

VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)

ventriculă f. Anat. cavitate particulară unor organe: ventriculele inimei, ventriculele creierului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventrícul s. n., pl. ventrícule

ventrícul s. n., pl. ventrícule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTRÍCUL s. (înv.) talam.

VENTRICUL s. (ANAT.) (înv.) talam.

Intrare: ventricul (pref.)
ventricul3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ventricul
Intrare: ventricul (s.n.)
ventricul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventricul
  • ventriculul
  • ventriculu‑
plural
  • ventricule
  • ventriculele
genitiv-dativ singular
  • ventricul
  • ventriculului
plural
  • ventricule
  • ventriculelor
vocativ singular
plural
ventricul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventricul
  • ventriculul
  • ventriculu‑
plural
  • ventriculi
  • ventriculii
genitiv-dativ singular
  • ventricul
  • ventriculului
plural
  • ventriculi
  • ventriculilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ventricul (s.n.) anatomie

  • 1. Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Cavitate internă de forma unui stomac.
      surse: DN sinonime: gaster
  • 2. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului.
    surse: DN
    • diferențiere Fiecare dintre cele două despărțituri de jos ale inimii.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sîngele din întreg organismul se varsă în camerele superioare ale inimii... de aci în camerele inferioare numite ventricule. ANATOMIA 47.
        surse: DLRLC
      • Ventriculul se dilată mai mult decît înainte în timpul diastolei. DANIELOPOLU, F. N. II 31.
        surse: DLRLC

etimologie: