20 de definiții pentru venerație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.

venerație sf [At: PETROVICI, P. XII/8 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vénération, lat veneratio, -onis] 1 Respect religios față de ceea ce este considerat sfânt Si: pietate, venerare (2). 2 Prețuire profund respectuoasă și afectuoasă Si: pietate, venerare (3).

venerație s.f. 1 Respect profund, stimă deosebită, prețuire adînc respectuoasă pentru cineva sau ceva. 2 (relig.) Respect, pietate față de lucrurile sfinte. • g.-d. -iei. și (înv.) venerațiune s.f. /<fr. vénération, lat. veneratĭo, -onis.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă, cinstire deosebită. Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224.

VENERÁȚIE s.f. 1. Respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. Respect profund pentru o anumită persoană. [Gen. -iei, var. venerațiune s.f. / cf. fr. vénération, lat. veneratio].

VENERÁȚIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stimă profundă. (< fr. vénération, lat. veneratio)

VENERÁȚIE f. Respect deosebit față de o persoană pentru meritele sau calitățile sale; stimă adâncă. [G.-D. venerației] /<fr. vénération, lat. veneratio, ~onis

VENERAȚIÚNE s. f. v. venerație.

venerațiune s.f. v. venerație.

VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație.

VENERAȚIÚNE s.f. v. venerație.

*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

venerație (desp. -ți-e) s. f., art. venerația (desp. -ți-a), g.-d. venerații, art. venerației

venerație (-ți-e) s. f., art. venerația (-ți-a), g.-d. venerații, art. venerației

veneráție s. f. (sil. -ți-e), art. veneráția (sil. -ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VENERAȚIE s. 1. adorație, idolatrie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. cult. (~ a eroilor.)

Intrare: venerație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerație
  • venerația
plural
genitiv-dativ singular
  • venerații
  • venerației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerațiune
  • venerațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • venerațiuni
  • venerațiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

venerațiesubstantiv feminin

  • 1. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.