11 definiții pentru venalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité.

VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité.

VENALITÁTE, (rar) venalități, s. f. Însușirea de a fi venal. V. corupție. Nu există decît un singur drept dreptul țăranilor de a trăi în țara lor, de a nu fi jefuiți, de-a fi ocrotiți contra venalității unei administrații corupte. REBREANU, R. II 24. Oameni pe care-i credeam cinstiți. ș-aș fi pus mîna-n foc pentru ei... ei bine! i-am văzut de o venalitate, că mi-e rușine. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. De pretutindeni se rădica un glas în contra venalității ce domnea în justiție și în administrație. GHICA, S. 701. ♦ (La pl.) Fapte ale oamenilor venali. S-a făcut cunoscut în Valahia prin venalități și tot soiul de abuzuri. BOLINTINEANU, O. 251.

VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas].

VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité)

VENALITÁTE f. Caracter venal; coruptibilitate. [G.-D. venalității] /<fr. venalité, lat. venalitas

venalitate f. caracterul celor venale.

*venalitáte f. (lat. venálitas, -átis). Caracteru de a fi venal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. venalitắții; (fapte) pl. venalitắți

venalitáte s. f., g.-d. art. venalității; (fapte) pl. venalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENALITÁTE s. v. coruptibilitate, corupție.

venalitate s. v. CORUPTIBILITATE. CORUPȚIE.

Intrare: venalitate
venalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venalitate
  • venalitatea
plural
  • venalități
  • venalitățile
genitiv-dativ singular
  • venalități
  • venalității
plural
  • venalități
  • venalităților
vocativ singular
plural

venalitate

  • 1. livresc (numai) singular Însușirea, caracterul a ceea ce este venal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: coruptibilitate corupție 3 exemple
    exemple
    • Nu există decît un singur drept... dreptul țăranilor de a trăi în țara lor, de a nu fi jefuiți, de-a fi ocrotiți contra venalității unei administrații corupte. REBREANU, R. II 24.
      surse: DLRLC
    • Oameni pe care-i credeam cinstiți... ș-aș fi pus mîna-n foc pentru ei... ei bine! i-am văzut de o venalitate, că mi-e rușine. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
      surse: DLRLC
    • De pretutindeni se rădica un glas în contra venalității ce domnea în justiție și în administrație. GHICA, S. 701.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptă venală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a făcut cunoscut în Valahia prin venalități și tot soiul de abuzuri. BOLINTINEANU, O. 251.
      surse: DLRLC

etimologie: