2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

VELEITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].

VELEITÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veleitár (-le-i-) adj. m., s. m., pl. veleitári; adj. f., s. f. veleitáră, pl. veleitáre

veleitár adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl. veleitári; f. sg. veleitáră, pl. veleitáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VELEITÁR adj. v. ambițios, pretențios.

veleitar adj. v. AMBIȚIOS. PRETENȚIOS.

Intrare: veleitar (adj.)
veleitar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ve-le-i-tar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veleitar
  • veleitarul
  • veleitaru‑
  • veleita
  • veleitara
plural
  • veleitari
  • veleitarii
  • veleitare
  • veleitarele
genitiv-dativ singular
  • veleitar
  • veleitarului
  • veleitare
  • veleitarei
plural
  • veleitari
  • veleitarilor
  • veleitare
  • veleitarelor
vocativ singular
plural
Intrare: veleitar (s.m.)
  • silabație: ve-le-i-tar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veleitar
  • veleitarul
  • veleitaru‑
plural
  • veleitari
  • veleitarii
genitiv-dativ singular
  • veleitar
  • veleitarului
plural
  • veleitari
  • veleitarilor
vocativ singular
  • veleitarule
  • veleitare
plural
  • veleitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veleitar (adj.)

etimologie:

veleitar, -ă (persoană) veleitar veleitară

  • 1. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: