VÉLĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcațiune cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

velă sf [At: HELIADE, O. I, 355 / Pl: ~le / E: it vela] 1 Bucată (mare) de țesătură rezistentă (de in, cânepă, bumbac etc.) formată din mai multe fâșii cusute între ele, care se fixează de vergă, de strai etc. și care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului Si: pânză, (îvp) vetrelă (1), (îvr) văl (16), vânslă Vz vâslă (12), (reg) vitolie (1). 2 (Pex) Ambarcație cu vele (1). 3 (Lpl) Sport practicat cu ambarcații cu vele (1).

VÉLĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

VÉLĂ, vele, s. f. Pînză de corabie; p. ext. corabie sau barcă cu pînze. Un italian tînăr, care lucra la depozitul de materiale, a furat un bal de pînză de vele. BART, E. 277. Uzi de apă, cu velele și frînghiile catargelor rupte, comanda sfîșiată, iar pe puntea și coverta vasului sta sarea s-o iei cu lopata. DUNĂREANU, N. 149. În velele plutinde adie vîntu-ușor. BOLINTINEANU, O. 237.

VÉLĂ s.f. Pânză de corabie; (p. ext.) ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcații cu pânze. [< it. vela].

VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela)

VÉLĂ ~e f. 1) Pânză care, sub acțiunea curenților de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcații cu pânze. /<it. vela

velă f. pânză de corabie: printre valuri a navei velă EM.

*vélă f., pl. e (it. vela, d. lat. velum, pl. vela, pînză de corabie, văl. V. văl). Mar. Pînză de corabie: o corabie cu vele.

vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle

vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle

VÉLĂ s. v. velier.

VÉLĂ s. (MAR.) pânză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)

VELĂ s. (MAR.) pînză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)

velă s. v. VELIER.

vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl.