2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (8)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.
vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEHICULA vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VEHICULA vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A VEHICULA ~ez tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VEHICUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehicol sn vz vehicul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehicul sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 262/24 / V: (rar) ~col, (îvr) ~ă sf, vei~ / A și: (îvr) ~cul / Pl: ~e / E: fr véhicule, lat vehiculum] 1 Ceea ce servește ca mijloc de transmitere. 2 Mijloc de comunicare (a unor idei, a unor cunoștințe etc.). 3 (Far; asr) Excipient lichid. 4 Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, acvatică, aeriană, cosmică. 5 (Rel; îs) Micul Vehicul Budismul hinayana, care se revendică de la învățăturile directe ale lui Buddha, consemnate și transmise de discipolii săi, și care promovează drept cale unică de atingere a desăvârșirii practica exercițiilor de meditație în cadrul unei comunități monastice. 6 (Rel; îas) Formă a budismului hinayana practicată astăzi în Sri Lanka și în Asia de Sud-Est. 7 (Rel; îs) Marele Vehicul Budismul mahayana, formă speculativă a budismului, care reinterpretează scrierile canonice, punând accent pe devoțiunea laică (practicat astăzi în Nepal, China, Vietnam, Coreea și Japonia). 8 (Rel; îs) Vehiculul de diamant Formă a budismului tantric, care s-a dezvoltat, începând cu sec. X, în Tibet și Mongolia și al cărei pivot doctrinar îl constituie relația discipol – maestru (guru).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehiculă sf vz vehicul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veicul sn vz vehicul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehicol s.n. v. vehicul.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vehicul s.n. 1 Mijloc de transport cu sau fără autopropulsie, pe o cale de comunicație terestră, subterană, (sub) acvatică, aeriană, cosmică. 2 Orice servește ca mijloc de a transporta, de a transmite un lucru. ♦ (med.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. Apa infestată este vehiculul numeroaselor boli infecțioase. ♦ (farm.) Mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3 (optic.) Dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. 4 Fig. Mijloc de comunicare (a unor idei, a unor cunoștințe etc.). Limba trebuie a se îmbogăți pentru a servi de vehicul ideilor științifice (IORGA). • pl. -e. și vehicol s.n. /<fr. véhicule, lat. vehicŭlum, -i <vehĕre „a transporta”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEHICUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
VEHICUL, vehicule, s. n. 1. Mijloc de transport cu sau fără tracțiune proprie, cu care se poate circula pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană sau de apă. În adevăr, e-atîta larmă în capitalele moderne... Mari camioane cu gunoaie Și vehicule de tot neamul. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 53. 2. Fig. Mijloc de propagare, în natură, în special a microorganismelor. Apa este vehiculul anumitor boli. 3. Piesă optică alcătuită dintr-un sistem de lentile convergente, montată la lunetele terestre între obiectiv și ocular pentru a răsturna imaginea produsă de obiectiv și a da o imagine dreaptă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEHICUL s.n. 1. Mijloc de transport (căruță, vagon de tren, automobil, bicicletă etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. Sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. [Cf. fr. véhicule, lat. vehiculum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VEHICUL ~e n. 1) Mijloc de transport, care se deplasează pe o cale de comunicație. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. /<fr. véhicule, lat. vehiculum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehicul n. 1. mijloc de transport, pe uscat sau pe apă; 2. ceea ce servă a conduce, a transmite: aerul e vehiculul sunetului; 3. fig. ceea ce servă a propaga: tiparul e cel mai bun vehicul al cugetării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vehícul n., pl. e (lat. vehiculum, d. véhere, a trage, a transporta. V. veterinar). Orĭ-ce lucru care transportă adică: car, căruță, vagon, automobil saŭ și corabie și aeroplan. (Une-orĭ și „trăsură, ridiculă”: de unde aŭ luat acest vehicul?). Lucru pin care se transmite: aeru e vehiculu sunetuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vehicula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 vehiculează; conj. prez. 1 sg. să vehiculez, 3 să vehiculeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vehicula (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vehicula vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 sg. și pl. vehiculează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehicul s. n., pl. vehicule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vehicul s. n., pl. vehicule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vehicul s. n., pl. vehicule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehicul, pl. vehicule
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vehicul, -le.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VEHICULA vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VEHICUL s. mijloc de transport.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vehicula, vehiculezverb
etimologie:
- véhiculer DEX '09 DEX '98 DN
vehicul, vehiculesubstantiv neutru
- 1. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În adevăr, e-atîta larmă în capitalele moderne... Mari camioane cu gunoaie Și vehicule de tot neamul. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 53. DLRLC
-
- 2. Orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (3.). DLRLC DN MDN '00sinonime: vector
- Apa este vehiculul anumitor boli. DLRLC
- 2.1. Mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. DN MDN '00
-
- 3. Dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. DLRLC DN MDN '00
etimologie:
- véhicule DEX '09 DEX '98 DN
- vehiculum DEX '09 DEX '98 DN