12 definiții pentru „vehicul”   declinări

VEHÍCUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.

VEHÍCUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.

VEHÍCUL, vehicule, s. n. 1. Mijloc de transport cu sau fără tracțiune proprie, cu care se poate circula pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană sau de apă. În adevăr, e-atîta larmă în capitalele moderne... Mari camioane cu gunoaie Și vehicule de tot neamul. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 53. 2. Fig. Mijloc de propagare, în natură, în special a microorganismelor. Apa este vehiculul anumitor boli. 3. Piesă optică alcătuită dintr-un sistem de lentile convergente, montată la lunetele terestre între obiectiv și ocular pentru a răsturna imaginea produsă de obiectiv și a da o imagine dreaptă.

vehícul s. n., pl. vehícule

vehícul s. n., pl. vehícule

VEHÍCUL s. mijloc de transport.

VEHÍCUL s.n. 1. Mijloc de transport (căruță, vagon de tren, automobil, bicicletă etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. Sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. [Cf. fr. véhicule, lat. vehiculum].

VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum)

VEHÍCUL ~e n. 1) Mijloc de transport, care se deplasează pe o cale de comunicație. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. /<fr. véhicule, lat. vehiculum

vehicul n. 1. mijloc de transport, pe uscat sau pe apă; 2. ceea ce servă a conduce, a transmite: aerul e vehiculul sunetului; 3. fig. ceea ce servă a propaga: tiparul e cel mai bun vehicul al cugetării.

*vehícul n., pl. e (lat. vehiculum, d. véhere, a trage, a transporta. V. veterinar). Orĭ-ce lucru care transportă adică: car, căruță, vagon, automobil saŭ și corabie și aeroplan. (Une-orĭ și „trăsură, ridiculă”: de unde aŭ luat acest vehicul?). Lucru pin [!] care se transmite: aeru e vehiculu sunetuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VEHICUL AERIAN aparat care se deplasează prin aer. Sin. aeronavă.