15 definiții pentru vegetativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEGETATIV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe, spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.

vegetativ, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) veghet~ / Pl: ~i, ~e / E: fr végétatif, lat vegetativus, -a, -um] 1-3 (Înv) Vegetal (1-3). 4 (Îvr; îs) Împărăție ~ă Regn vegetal (4). 5 (Fzl) Care privește funcțiile vitale ale unui organism uman, animal sau vegetal Si: (înv) vegetabil (6), vegetal (8), vegetător (4). 6 Care se referă la activitatea fiziologică involuntară Si: (înv) vegetabil (7), vegetal (9), vegetător (5). 7 (Atm; îs) Sistem nervos ~ Ansamblul nervilor și al centrilor nervoși care asigură coordonarea funcționării organelor interne. 8 (Med) Care se referă la funcționarea organelor interne. 9 (Med; îs) Stare ~ă Formă de comă2, care se poate prelungi câțiva ani, caracterizată prin conservarea funcțiilor viscerale importante (respirație spontană, ritm cardiac eficace, unele reflexe) și dispariția funcțiilor de relație și a sensibilității la durere. 10 Care este propriu vegetației (1). 11 Care face posibilă vegetația (1). 12 Care se referă la organe sau la părți ale plantelor1, altele decât cele de reproducere sexuată. 13 (Bot; îs) Înmulțire ~ă Înmulțire asexuată prin rizomi, bulbi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). 14 (Bot; îs) Hibridare ~ă Proces de obținere a unui hibrid prin unirea unor organe a două plante1, altele decât cele de reproducere sexuată. 15 (Bot; îs) Hibrid ~ Organism obținut prin hibridare vegetativă (12). 16 Care se limitează la întreținerea funcțiilor vitale, neglijând facultățile intelectuale. 17 (Fig) Lipsit de energie Si: apatic (2), pasiv. 18 (Fig) Care duce o existență monotonă, obscură, fără perspective.

vegetativ, -ă adj. (biol.) 1 Care se referă la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar, realizîndu-se într- un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței cerebrale). ◊ (anat.) Sistem nervos vegetativ = sistem nervos compus din sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic, care inervează organele interne. ♦ Care privește funcțiile vitale ale unui organism uman sau animal. 2 Care se referă la structuri, organe sau funcții care nu sînt implicate în procesul reproducerii. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. Con vegetativ v. con. • pl. -i, -e. și (înv.) veghetativ, -ă adj. /<fr. végétatif, it. vegetativo.

VEGETATIV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.

VEGETATIV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. (În fiziologia animală) Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afară de controlul voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). Sistem nervos vegetativ. 2. (Bot.) Care se referă la anumite organe sau părți ale plantelor (altele decît cele de reproducere sexuată). Înmulțire vegetativă = înmulțire prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe). Hibridare vegetativă = hibridare efectuată prin unirea unor organe vegetative (în special ramuri) a două plante (mai ales prin procedeul altoirii). Hibrid vegetativ = organism rezultat prin hibridare vegetativă.

VEGETATIV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptînd organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

VEGETATIV, -Ă adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii. ♦ înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. (< fr. végétatif, it. vegetativo)

VEGETATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de organele plantei; propriu organelor plantei. ◊ Înmulțire ~ă înmulțire fără semințe (prin bulbi, butași, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ține de activitatea fiziologică involuntară; propriu activității fiziologice involuntare. ◊ Sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici și nervii parasimpatici, care dirijează o serie de funcții ale organismului (respirația, metabolismul, digestia etc.). /<fr. végétatif, germ. vegetativ

vegetativ a. 1. care produce o vegetațiune; 2. fig. vieață vegetativă, funcțiuni comune animalelor și vegetalelor, ca nutrițiunea.

*vegetatív, -ă adj. (mlat. vegetativus). Care determină vegetarea plantelor: principiŭ vegetativ. Fig. Inert, liniștit, retras: a duce o vĭață vegetativă.

veghetativ, ~ă a vz vegetativ

veghetativ, -ă adj. v. vegetativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vegetativ adj. m., pl. vegetativi; f. vegetati, pl. vegetative

vegetativ adj. m., pl. vegetativi; f. vegetativă, pl. vegetative

vegetativ adj. m., pl. vegetativi; f. sg. vegetativă, pl. vegetative

Intrare: vegetativ
vegetativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vegetativ
  • vegetativul
  • vegetativu‑
  • vegetati
  • vegetativa
plural
  • vegetativi
  • vegetativii
  • vegetative
  • vegetativele
genitiv-dativ singular
  • vegetativ
  • vegetativului
  • vegetative
  • vegetativei
plural
  • vegetativi
  • vegetativilor
  • vegetative
  • vegetativelor
vocativ singular
plural
veghetativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vegetativ, vegetatiadjectiv

  • 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe, spori). DEX '09 DLRLC DN
    • 2.2. Hibridare vegetativă = hibridare efectuată prin unirea unor organe vegetative (în special ramuri) a două plante (mai ales prin procedeul altoirii). DLRLC NODEX
    • 2.3. Hibrid vegetativ = organism rezultat prin hibridare vegetativă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.