2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VECINICÍE s. f. v. veșnicie.

vecinicie f. eternitate: stea pierdută ’n neagra vecinicie AL.

VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

veșnicie sf [At: (a. 1702) GCR I, 344/29 / V: (îvp) vecin~ / Pl: ~ii / E: veșnic + -ie] 1 (Rel) Durată fără început și fără sfârșit Si: eternitate (1), vecie (14). 2 (Rel) Timp care nu se supune nici unei determinări cronologice Si: eternitate (5), vecie (15). 3 (Rel) Calitatea a ceea ce este independent de determinările cronologice Si: atemporalitate, eternitate (4). 4 Ceea ce aparține lui Dumnezeu. 5 Ceea ce este de esență divină. 6 Ceea ce este orânduit de Dumnezeu. 7 (Bis) Vecie (2). 8 (Bis; înv; ccr) Dumnezeu (1). 9 (Adesea poetic) Timp infinit. 10-11 (Calitate a) ceea ce există din toate timpurile și va exista întotdeauna Si: eternitate (7-8). 12 (Adesea prin exagerare sau poetic) Durată care este nelimitată în viitor Si: eternitate (10), vecie (1). 13-14 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitate a) ceea ce (se consideră că) nu va înceta niciodată să existe. 15-16 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitatea a) ceea ce va dăinui (în amintirea posterității) tot timpul care va urma sau un timp foarte lung. 17 (Îs) Locaș de ~ Mormânt. 18 (Îlav) Pe (sau pentru, în, înv, de) ~ Pentru totdeauna. 19 (Pop; îe) A dormi pentru ~ sau a dormi (ori a petrece) somnul ~i (sau ~iilor) A fi mort. 20 (Înv; îe) A adormi de somnul ~i A muri1. 21 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Perioadă de timp foarte lungă. 22 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Durată (care pare) interminabilă. 23 (Udp „de”) Număr foarte mare. 24 (Udp „de”) Șir nesfârșit.

veșnicie s.f. I (exprimă durata absolută) 1 (adesea poet.) Timp infinit; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Niște umbre triste pe ecranul veșniciei! (IORGA). 2 (mai ales relig.) Durată care nu are nici început, nici sfîrșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ♦ Ceea ce aparține lui Dumnezeu, ceea ce este de esență divină; ceea ce este dat, orînduit de Dumnezeu. Dumnezeu are veșnicia (SADOV.). II (exprimă permanența unui lucru, a unei stări, a unei acțiuni, a unei situații, a unui sentiment etc.) (adesea exager. sau poet.) Durată care nu are sfîrșit, care este nelimitată în viitor; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Zidirea și tencuiala nu pot deștepta sentimentul de veșnicie (CĂL.). ◊ Loc.adv. Pe (sau pentru, în) veșnicie = pentru totdeauna, pe veci. O trudă de chinuri neistovite ne așteaptă pentru veșnicie (RALEA) 2 (exager.; precedat de art. nehot. „o”) Perioadă de timp foarte lungă; durată (care pare) nesfîrșită, interminabilă. După o veșnicie a ieșit doctorul (REBR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., pop.) vecinicție s.f. /veșnic + -ie.

VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. (Și în forma vecinicie) Faptul de a exista veșnic; spațiu sau timp cu o existență veșnică; eternitate, vecie. Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45. Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. Vin’... Că de-a- cum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10 ♦ Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfîrșit. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. – Variantă: vecinicíe s. f.

VEȘNICÍE ~i f. 1) Ființare fără sfârșit; vecie; eternitate. 2) Caracter veșnic. 3) Perioadă de timp foarte lungă. 4) Durată care are un început, dar nu are sfârșit. [G.-D. veșniciei] /veșnic + suf. ~ie

veșnicíe f. (d. veșnic). Eternitate, calitatea de a fi veșnic: veșnicia lumiĭ. Fam. Mult timp: e o veșnicie de cînd nu te-am văzut! V. vecie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile

veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEȘNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CTEMA EIS AEI (кτήμα ἔιζ αῑεῑ) (gr.) bun pentru veșnicie – Tucidide, „Istoria războiului peloponez”, I, 22. Istoricul grec își caracterizează opera ca fiind concepută pe baze strict documentare, spre a servi posterității drept sursă de informație.

Intrare: vecinicie
vecinicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: veșnicie
veșnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veșnicie
  • veșnicia
plural
  • veșnicii
  • veșniciile
genitiv-dativ singular
  • veșnicii
  • veșniciei
plural
  • veșnicii
  • veșniciilor
vocativ singular
plural
vecinicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecinicie
  • vecinicia
plural
  • vecinicii
  • veciniciile
genitiv-dativ singular
  • vecinicii
  • veciniciei
plural
  • vecinicii
  • veciniciilor
vocativ singular
plural

veșnicie vecinicie

  • 1. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: eternitate vecie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45.
      surse: DLRLC
    • Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249.
        surse: DLRLC
      • Vin’... Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Durată nelimitată în viitor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. prin exagerare Perioadă foarte lungă.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.4. Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfârșit.
      exemple
      • În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200.
        surse: DLRLC
  • 2. Caracter veșnic.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Veșnic + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX